7 iulie

Duminică, 7 iulie 2024, Psalm 71:1-24

Deși nu este menționat în preambul, stilul regelui David este inconfundabil. Acest psalm descrie experiențele lui David la bătrânețe: ,,Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea… Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!” (vers. 5, 9)

Este interesant să privim la cele patru anotimpuri – primăvară, vară, toamnă și iarnă. Sunt atât de diferite, însă ele sunt parte din același an. La fel este și viața cu toate anotimpurile ei – copilărie, adolescență, adult și bătrân. Sunt așa de diferite, însă sunt părți compunente ale aceleeași vieți. Asemenea copilăriei, primul anotimp, bătrânețea, ultimul anotimp, este fragilă.

David se apropie de sfârșitul călătoriei pe pământ și experimentează slăbiciunea. Tânărul care l-a învins pe Goliat și a biruit multe armate, acum, la bătrânețe este vulnerabil. Mai are, totuși, o resursă: Dumnezeu. Începe să se roage, așa cum a făcut în întreaga lui viață: ,,Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărât să mă scapi, căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea. Izbăveşte-mă, Dumnezeule, din mâna celui rău, din mâna omului nelegiuit şi asupritor! Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea.” (vers. 3-5)

Un om de stat din Anglia a spus într-un moment de disperare: ,,Tinerețea este o greșeală, maturitatea o luptă și bătrânețea un regret.” Aceasta este definiția vieții pentru un om nenăscut din nou, un om fără speranța vieții veșnice.

David a umblat cu Dumnezeu toată viața – cioban și cântăreț cu harpa în tinerețe, viteaz în luptă, compozitor și apoi rege în viața de adult până la bătrânețe. El mărturisește că în toate aceste etape ale vieții a fost călăuzit și protejat de Dumnezeu: ,,În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămân de ruşine niciodată! Scapă-mă în dreptatea Ta şi izbăveşte-mă! Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ajută-mi.”

Indiferent ce vârstă avem acum, într-o zi vom îmbătrâni și apoi ne vom muta la Dumnezeu în cer. Dacă în tinerețe nu ne construim o relație solidă cu Dumnezeu, cine va fi tăria și mângâierea noastră la bătrânețe?

Să ne rugăm Domnului să folosim cu înțelepciune singura noastră viață pentru a avea parte de protecția și călăuzirea lui Dumnezeu în iarna vieții. El va rămâne credincios și ne va păzi, ne va ajuta și ne va binecuvânta.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, July 7, 2024 – Psalm 71:1-24

Although not mentioned in the preamble, King David's style is unmistakable. This psalm describes David's experiences in old age: “For you have been my hope, Sovereign Lord, my confidence since my youth… Do not cast me away when I am old; do not forsake me when my strength is gone” (verses 5, 9).

It is interesting to look at the four seasons—spring, summer, autumn, and winter. They are so different, yet they are all part of the same year. Similarly, the various seasons of life —childhood, adolescence, adulthood, and old age—are distinct from one another, yet they all form integral parts of the same life. Like childhood, the first season, old age, the last season, is fragile.

David was approaching the end of his journey on earth and experienced weakness. The young man who defeated Goliath and overcame many armies was now vulnerable in old age. He still had one resource: God. He began to pray, just as he had done throughout his life: “Be my rock of refuge, to which I can always go; give the command to save me, for you are my rock and my fortress. Deliver me, my God, from the hand of the wicked, from the grasp of those who are evil and cruel. For you have been my hope, Sovereign Lord, my confidence since my youth” (verses 3-5).

A statesman from England once said in a moment of despair: “Youth is a mistake, maturity is a struggle, and old age is a regret.” This is the definition of life for a person who is not born again, a person without the hope of eternal life.

David walked with God all his life—a shepherd and harpist in his youth, a valiant warrior, a composer, and then a king in adulthood until old age. He testified that in all these stages of life, he was guided and protected by God: “In you, Lord, I have taken refuge; let me never be put to shame. In your righteousness, rescue me and deliver me; turn your ear to me and save me” (verses 1-2).

No matter what age we are now, one day we will grow old and then move to God in heaven. If we do not build a solid relationship with God in our youth, who will be our strength and comfort in old age?

Let us pray to the Lord to help us use our only life wisely so that we may have the protection and guidance of God in the winter of life. He will remain faithful and will guard us, help us, and bless us.