6 iulie

Sâmbătă, 6 iulie, 2024, Psalm 70:1-5

Psalmul de astăzi este asemenea unui apel către serviciile de urgență. În cele cinci versete ale psalmului, imperativul “grăbește” se repetă de cinci ori, iar “nu zăbovi” este menționat o dată.

Folosirea acestor imperative atașează psalmului o notă de pericol, de urgență, de criză. Regele David sau întreaga națiune erau într-un mare pericol. Din conținutul psalmului desprindem rețeta pentru situații de urgență sugerată de regele David:

1.     Când ești în pericol roagă-te lui Dumnezeu: “Grăbește, Dumnezeule, de mă izbăvește! Grăbește de-mi ajută, Doamne!” (vers. 1) Aceasta este o chemare urgentă făcută într-o situație disperată.

2.     Când ești în pericol smerește-te în fața lui Dumnezeu: “Eu sunt sărac și lipsit: grăbește să-mi ajuți, Dumnezeule!” (vers. 5a) Aceasta este o confesiune care expune vulnerabilitatea regelui David.

3.     Când ești în criză identifică sursa pericolului: “Să rămână de rușine și înfruntați cei ce vor să-mi ia viața! Să dea înapoi și să roșească cei ce-mi doresc pieirea! Să se întoarcă înapoi de rușine cei ce zic: „Aha! Aha!” (vers. 3-4) Aceasta este o stare de contrast generată de faptul că “omul după inima lui Dumnezeu” (1 Samuel 13:14) rostea “blesteme” peste dușmanii săi. Specificul Vechiului Testament reclama blestemul lui Dumnezeu peste orice păcat. În acest spirit al “domniei Legii”, David invoca judecata lui Dumnezeu peste aceia care doreau să-i ia viața (vers. 3-4).

4.     Când ești în pericol încrede-te în Dumnezeu: “Tu ești Ajutorul și Izbăvitorul meu: Doamne, nu zăbovi!” (vers. 5b) Aceasta este o stare de liniște care apare în urma trecerii pericolului.

Lecția de viață din acest psalm este legată de bunătatea și dragostea lui David față de vrăjmașii lui. În calitate de rege, el nu a folosit armata și nici justiția împotriva dușmanilor săi. Dimpotrivă, nu folosește oportunitatea de a-l ucide pe Saul, marele lui vrăjmaș.

Mai mult, după ce starea de revoltă s-a liniștit și regele putea să-i pedepsească pe cei vinovați, el întreabă dacă mai este cineva din familia lui Saul căruia să-i facă bine. Așa a ajuns la decizia de a-și asuma responsabilitatea să îngrijească pentru restul vieții pe nepotul vrăjmașului său (2 Samuel 9:1).

Cum ne comportăm noi cu vrăjmașii noștri? Folosim armele firești răzbunându-ne, sau pe cele duhovnicești iertându-i? Mântuitorul nostru spunea: “Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea și Prorocii.” (Matei 7:12).

Să iertăm ca să fim iertați. Să iubim ca să fim iubiți!

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, July 6, 2024 – Psalm 70:1-5

Today's psalm is like a call to emergency services. In the five verses of the psalm, the imperative “hasten” is repeated five times, and “do not delay” is mentioned once.

The use of these imperatives attaches a note of danger, urgency, and crisis to the psalm. King David or the entire nation was in great danger. From the content of the psalm, we derive the recipe for emergency situations suggested by King David:

1.     When you are in danger, pray to God: “Hasten, O God, to save me! Hasten to help me, Lord!” (verse 1) This is an urgent call made in a desperate situation.

2.     When you are in danger, humble yourself before God: “But as for me, I am poor and needy; come quickly to me, O God.” (verse 5a) This is a confession that exposes King David's vulnerability.

3.     When you are in crisis, identify the source of danger: “May those who want to take my life be put to shame and confusion; may all who desire my ruin be turned back in disgrace. May those who say to me, 'Aha! Aha!' turn back because of their shame.” (verses 3-4) This is a state of contrast generated by the fact that the “man after God's own heart” (1 Samuel 13:14) uttered “curses” upon his enemies. The Old Testament's nature demanded God's curse upon any sin. In this spirit of the “dominion of the Law,” David invoked God's judgment upon those who wanted to take his life (verses 3-4).

4.     When you are in danger, trust in God: “You are my help and my deliverer; Lord, do not delay.” (verse 5b) This is a state of peace that appears after the danger has passed.

The life lesson from this psalm is related to David's goodness and love toward his enemies. As a king, he did not use the army or justice against his enemies. On the contrary, he did not take the opportunity to kill Saul, his great enemy.

Moreover, after the state of rebellion had calmed and the king could punish the guilty, he asked if there was anyone left from Saul's family to whom he could show kindness. This led to his decision to take responsibility for caring for his enemy's grandson for the rest of his life (2 Samuel 9:1).

How do we treat our enemies? Do we use worldly weapons to take revenge, or do we use spiritual weapons to forgive them? Our Savior said: “So in everything, do to others what you would have them do to you, for this sums up the Law and the Prophets.” (Matthew 7:12).

Let us forgive to be forgiven. Let us love to be loved!