7 decembrie

Sâmbătă, 7 decembrie 2024 – Isaia 20:1-6

În ultimele capitole, Dumnezeu îl inspiră pe Isaia să profețească împotriva manifestării încrederii lui Iuda în Etiopia și Egipt. Speriați de cuceririle armatei asiriene, Iuda a încercat să stabilească alianțe cu țările vecine pentru a opri expansiunea asirienilor.

Pentru a transmite mesajul distrugerii Etiopiei și Egiptului, Dumnezeu îi poruncește lui Isaia să-și dezbrace haina de profet și încălțămintea din picioare pentru trei ani.

„…în vremea aceea, Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoț, și i-a zis: ‘Du-te, dezleagă-ți sacul de pe coapse și scoate-ți încălțămintea din picioare!’ El a făcut așa, a umblat gol și desculț.” (vers. 2)

Sacul de jale, pânza, era un semn al jelirii (Geneza 37:34; 2 Cronici 6:30). Acest sac de jale era o haină din păr de animale foarte incomodă, al cărei scop era să ilustreze disconfortul spiritual printr-un disconfort fizic. Nu a fost deloc ușor pentru Isaia să meargă desculț timp de trei ani pe drumurile din vremea aceea, pe câmpuri și prin păduri.

Aparența de încredere și putere militară a Etiopiei și Egiptului este penalizată de Dumnezeu prin semnul umilinței, transmis de îmbrăcămintea de jale purtată de profetul Isaia.

„Și Domnul a zis: ‘După cum robul meu Isaia umblă gol și desculț trei ani de zile, ca semn și înștiințare pentru Egipt și pentru Etiopia, tot așa și împăratul Asiriei va lua din Egipt și din Etiopia prinsi de război și surghiuniți, tineri și bătrâni, goi și desculți și cu spinarea descoperită, spre rușinea Egiptului.” (vers. 3-4)

E înspăimântător faptul că poporul lui Dumnezeu a manifestat încredere în capacitățile militare ale Egiptului și Etiopiei, refuzând să-și pună încrederea în Dumnezeul lor. Această nebunie a necredinței lor urma să se constituie într-o amară lecție de viață.

„Atunci se vor îngrozi și se vor rușina cei ce își puseseră încrederea în Etiopia și se făleau cu Egiptul. Și locuitorii de pe țărmul acesta vor zice în ziua aceea: ‘Iată ce a ajuns încrederea noastră pe care ne bizuiserăm ca să fim ajutați și să fim izbăviți de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?’” (vers. 5-6)

Resursele pe care Dumnezeu a îngăduit să le avem au rolul lor în viața noastră — sănătatea, banii, alianțele… Însă ele nu se constituie într-o prioritate și nici nu-L pot înlocui pe Dumnezeu. Plini de rușine, de frică și de groază au rămas evreii care și-au pus încrederea în resursele lor, umane sau materiale.

Să ne rugăm Domnului pentru echilibrul de a folosi orice resurse cu care am fost binecuvântați, însă încrederea să ne-o punem în mod deplin doar în Dumnezeul Cel Preaînalt.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, December 7, 2024 – Isaiah 20:1-6

In recent chapters, God inspires Isaiah to prophesy against Judah's reliance on Ethiopia and Egypt. Afraid of the conquests of the Assyrian army, Judah attempted to form alliances with neighboring countries to stop the Assyrian expansion.

To deliver the message of Ethiopia and Egypt's destruction, God commands Isaiah to remove his prophet's garment and his sandals for three years.
“At that time the Lord spoke through Isaiah son of Amoz. He said to him, ‘Take off the sackcloth from your body and the sandals from your feet.’ And he did so, going around stripped and barefoot.” (verse 2)

The sackcloth, a garment made of coarse animal hair, symbolized mourning (Genesis 37:34; 2 Chronicles 6:30). This uncomfortable garment illustrated spiritual discomfort through physical discomfort. It was no easy task for Isaiah to walk barefoot for three years on the roads of that time, across fields and through forests.

The apparent confidence and military power of Ethiopia and Egypt are condemned by God through the sign of humility, represented by Isaiah's mourning attire.
“Then the Lord said, ‘Just as my servant Isaiah has gone stripped and barefoot for three years, as a sign and portent against Egypt and Cush, so the king of Assyria will lead away stripped and barefoot the Egyptian captives and Cushite exiles, young and old, with buttocks bared—to Egypt’s shame.’” (verses 3-4)

It is terrifying that God’s people placed their trust in the military capabilities of Egypt and Ethiopia, refusing to put their faith in their God. This folly of their unbelief was to become a bitter life lesson.
“Those who trusted in Cush and boasted in Egypt will be dismayed and put to shame. In that day the people who live on this coast will say, ‘See what has happened to those we relied on, those we fled to for help and deliverance from the king of Assyria! How then can we escape?’” (verses 5-6)

The resources God has allowed us to have—health, money, alliances—serve their role in our lives, but they must not become our priority, nor can they replace God. The Jews who had placed their trust in their human and material resources were filled with shame, fear, and terror.

Let us pray to the Lord for balance in using the resources with which we have been blessed but let us place our full trust only in God Most High.