31 iulie

Miercuri, 31 iulie 2024, Psalm 95:1-11

Psalmul 95 îi invită pe toți locuitorii pământului să aducă laudă lui Dumnezeu, să cânte slava, măreția și frumusețea Sa. Psalmistul surprinde o progresie a închinării:

–               ,,Veniţi să cântăm cu veselie Domnului” (vers. 1a)

–               ,,să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre” (vers. 1b)

–               ,,Să mergem înaintea Lui cu laude” (vers. 2a)

–               ,,să facem să răsune cântece în cinstea Lui!” (vers. 2b)

–               ,,veniţi să ne închinăm” (vers. 6a)

–               ,,să ne smerim” (vers. 6b)

–               ,,să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!” (vers. 6c)

Psalmistul prezintă două motive pentru o închinare așa de intensă:

1.     ,,Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare, mai presus de toţi dumnezeii. El ţine în mână adâncimile pământului şi vârfurile munţilor sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul.” (vers. 3-5)

2.     ,,Căci El este Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui…” (vers. 7)

Psalmul 95 este unul dintre cei mai cunoscuți psalmi, utilizat liturgic în ritul latin și, fragmente din el, în ritul bizantin, la începutul fiecărei zile.

Psalmii 95-100 reprezintă un grup de imnuri de sărbătoare care se pare că a fost scris și adaptat pentru inaugurarea celui de-al doilea Templu. Distrugerea Babilonului și întoarcerea israeliților deportați în Israel a fost un eveniment important și profetic. Blestemul neascultării i-a risipit printre neamuri pentru 70 de ani. Imnul bucuriei întoarcerii acasă a condus la scrierea psalmului 95. În cartea Evrei, 4:7 acest psalm este citat ca un psalm al lui David.

Psalmul este structurat în două părți distincte:

1.     Prima parte (vers. 1-7) reprezintă o invitație la închinare adresată poporului lui Dumnezeu.

2.     A doua parte (vers. 8-11) conține un avertisment solemn împotriva necredinței și a neascultării.

Pentru că finalul Psalmului 95 este un avertisment împotriva împietririi inimii și a pervertirii, psalmistul atrage atenția asupra faptului că răbdarea lui Dumnezeu, deși infinită, are totuși o limită: „Nu vă împietriţi inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele! Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta şi am zis: “Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.” De aceea am jurat în mânia Mea: “Nu vor intra în odihna Mea!” (vers. 8-11)

Neascultarea ne fură bucuria și entuziasmul închinării, făcându-ne neplăcuți în fața Dumnezeului Atotputernic.

În rugăciunea care urmează ne vom închina cu bucurie Domnului și vom cere puterea de ascultare și închinare. Acesta este harul vieții, acesta este scopul mântuirii!

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, July 31, 2024 – Psalm 95:1-11

Psalm 95 invites all the inhabitants of the earth to praise God, to sing of His glory, greatness, and beauty. The psalmist captures a progression of worship:

• “Come, let us sing for joy to the Lord” (v. 1a)
• “let us shout aloud to the Rock of our salvation” (v. 1b)
• “Let us come before Him with thanksgiving” (v. 2a)
• “and extol Him with music and song” (v. 2b)
• “Come, let us bow down in worship” (v. 6a)
• “let us kneel before the Lord our Maker” (v. 6b)
• “for He is our God and we are the people of His pasture, the flock under His care” (v. 7)

The psalmist presents two reasons for such intense worship:

1.     “For the Lord is the great God, the great King above all gods. In His hand are the depths of the earth, and the mountain peaks belong to Him. The sea is His, for He made it, and His hands formed the dry land.” (vv. 3-5)

2.     “For He is our God and we are the people of His pasture, the flock under His care…” (v. 7)

Psalm 95 is one of the most well-known psalms, used liturgically in the Latin rite and, in fragments, in the Byzantine rite, at the start of each day.

Psalms 95-100 form a group of festival hymns that seem to have been written and adapted for the inauguration of the Second Temple. The destruction of Babylon and the return of the deported Israelites to Israel was an important and prophetic event. The curse of disobedience scattered them among the nations for 70 years. The hymn of joy for returning home led to the writing of Psalm 95. In Hebrews 4:7, this psalm is cited as a psalm of David.

The psalm is structured in two distinct parts:

1.     The first part (vv. 1-7) represents an invitation to worship addressed to God's people.

2.     The second part (vv. 8-11) contains a solemn warning against unbelief and disobedience.

Because the end of Psalm 95 is a warning against hardening the heart and perversion, the psalmist emphasizes that God's patience, although infinite, has a limit: “Do not harden your hearts as you did at Meribah, as you did that day at Massah in the wilderness, where your ancestors tested me; they tried me, though they had seen what I did. For forty years I was angry with that generation; I said, 'They are a people whose hearts go astray, and they have not known my ways.' So I declared on oath in my anger, 'They shall never enter my rest.'” (vv. 8-11)

Disobedience steals the joy and enthusiasm of worship, making us unpleasant before the Almighty God.

In the prayer that follows, we will joyfully worship the Lord and ask for the power of obedience and worship. This is the grace of life; this is the purpose of salvation!