30 noiembrie

Sâmbătă, 30 noiembrie 2024 – Isaia 13:1-22

Primul verset al capitolului se constituie într-o amenințare împotriva Babilonului: „Prorocie împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoţ” (vers. 1). Această profeție se referă la căderea Babilonului în mâna asirienilor din anul 689 î. Cr., nicidecum la căderea Babilonului în mâinile Imperiului Medo-Persan, eveniment care a avut loc în anul 539 î. Cr.

În 539 î. Cr., când regele Cirus a cucerit Babilonul, înglobându-l în Imperiul Medo-Persan, cetatea și-a pierdut independența pentru totdeauna. Babilonul încă de la începuturile lui s-a declarat a fi un oraș împotriva lui Dumnezeu: „De aceea, cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ și de acolo i-a împrăștiat Domnul pe toată fața pământului.” (Geneza 11:9)

Nu doar la început a avut politică anti-Dumnezeu, însă și în vremea sfârșitului, în timpul Necazului cel Mare, va fi o voce împotriva lui Dumnezeu: „Și femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împărații pământului.” (Apocalipsa 17:18)

„După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare și a zis: A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte, pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei și împărații pământului au curvit cu ea și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.» Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: «Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei!” (Apocalipsa 18:1-4)

În capitolul 10, Dumnezeu îl inspiră pe Isaia să rostească o profeție împotriva Asiriei, iar în capitolul 14 va urma încă una. În capitolul 13 însă, profetul vorbește împotriva Babilonului, unul dintre cele mai sclipitoare și de necucerit orașe din istorie. Așa se va întâmpla cu oricine trăiește în păcat și iubește păcatul.

Creștinii nu sunt oameni perfecți și uneori greșesc. Se poate întâmpla chiar să păcătuiască accidental, însă ei urăsc păcatul din tot sufletul și nu trăiesc în păcat.

Să ne rugăm pentru o viață sfântă, pentru o viață de slujire. Dacă așa ne va găsi Domnul când va reveni, nu mai are nici o importanță când și cum va reveni. Accentul nu cade pe vremea când va reveni Domnul, ci pe starea noastră de sfințire și slujire.

Dumnezeu să ne ajute și să ne binecuvânteze!

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, November 30, 2024 – Isaiah 13:1-22

The first verse of the chapter introduces a warning against Babylon: “A prophecy against Babylon that Isaiah son of Amoz saw” (verse 1). This prophecy refers to the fall of Babylon to the Assyrians in 689 BC, rather than its fall to the Medo-Persian Empire, which occurred in 539 BC.

In 539 BC, when King Cyrus conquered Babylon, incorporating it into the Medo-Persian Empire, the city permanently lost its independence. From its very inception, Babylon declared itself as a city against God: “That is why it was called Babel—because there the Lord confused the language of the whole world. From there the Lord scattered them over the face of the whole earth” (Genesis 11:9).

Not only at its beginning did it follow an anti-God agenda, but even in the end times, during the Great Tribulation, it will stand as a voice against God: “The woman you saw is the great city that rules over the kings of the earth” (Revelation 17:18).

“After this I saw another angel coming down from heaven. He had great authority, and the earth was illuminated by his splendor. With a mighty voice he shouted: ‘Fallen! Fallen is Babylon the Great!’ She has become a dwelling for demons and a haunt for every impure spirit, a haunt for every unclean bird, a haunt for every unclean and detestable animal. For all the nations have drunk the maddening wine of her adulteries. The kings of the earth committed adultery with her, and the merchants of the earth grew rich from her excessive luxuries.” Then I heard another voice from heaven say: ‘Come out of her, my people, so that you will not share in her sins, so that you will not receive any of her plagues’” (Revelation 18:1-4).

In chapter 10, God inspires Isaiah to pronounce a prophecy against Assyria, and in chapter 14, yet another follows. However, in chapter 13, the prophet speaks against Babylon, one of the most brilliant and seemingly unconquerable cities in history. This serves as a reminder of the fate of anyone who lives in sin and loves sin.

Christians are not perfect people and sometimes make mistakes. They may even sin accidentally, but they hate sin with all their hearts and do not live in sin.

Let us pray for a holy life, for a life of service. If the Lord finds us this way when He returns, it will no longer matter when or how He returns. The focus is not on the time of the Lord's return but on our state of sanctification and service.

May God help us and bless us!