1 decembrie

Duminică, 1 decembrie 2024, Isaia 14:1-32

Capitolul acesta este o continuare a profeției din capitolul anterior cu privire la căderea Babilonului. Babilonul a fost unul dintre cele mai mari, mai frumoase și mai importante orașe ale Mesopotamiei antice. Doi dintre regii Babilonului au intrat în istorie prin proeminența lor: Hammurabi și Nebucadnețar.

Hammurabi a domnit aproximativ 42 de ani (1792-1750 î. Cr.) și a cucerit Asiria, făcând din Babilon cea mai mare putere militară a vremii sale. Nebucadnețar, la rândul său, a domnit aproximativ 43 de ani (605-562 î. Cr.) și a cucerit și el Asiria și, de asemenea, părți din Asia Mică, Arabia de Nord, Fenicia și Israel. Printre marile lui realizări au fost Grădinile Suspendate din Babilon, care sunt considerate una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Sub domnia lui a fost cucerit Ierusalimul în 597 î. Cr., a fost distrus Templul în 587 î. Cr. și evreii au fost luați robi în Babilon pentru aproximativ 70 de ani.

Babilonul a fost distrus de două ori în istoria lui: prima dată de asirieni, în anul 689 î. Cr., și a doua oară a fost distrus de medo-persani, în anul 539 î. Cr.

Versetele 4b-23 vorbesc cu o evidentă notă de ironie despre mândria frântă a acestui mare imperiu: „Toți iau cuvântul ca să-ți spună: ‘Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!’ Strălucirea ta s-a coborât și ea în Locuința morților, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea și viermii te vor acoperi.” Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei.” (vers. 10-11)

Mulți cercetători biblici consideră că acest „împărat al Babilonului” este Diavolul, personificarea supremă a mândriei. Mândria refuză să accepte un rival, chiar și pe Dumnezeu Însuși: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei.” (vers. 12-13)

Mulți teologi cred că pasajul acesta se referă la căderea Diavolului, corelând cu două texte din Luca 10:18 și Apocalipsa 12:8-9.

„Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.” (Luca 10:18)

„Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit diavolul și Satana, acela care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui. Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:7-10)

Mândria îi împinge pe oameni să se vadă cei mai buni, cei mai meritoși, fără nici o vină. Pasul numărul doi este să-și creeze așteptări pe măsura imaginii lor despre ei înșiși. Când oamenii ajung în această adâncă stare de decădere spirituală, nu mai văd realitatea și nici adevărul.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ferească de mândrie. Să cultivăm modestia, să fim exigenți cu noi, dezvoltându-ne caracterul prin disciplină, post și rugăciune.

Păstor Luigi Mițoi

Sunday, December 1, 2024 – Isaiah 14:1–32

This chapter is a continuation of the prophecy from the previous chapter concerning the fall of Babylon. Babylon was one of the greatest, most beautiful, and most important cities of ancient Mesopotamia. Two of Babylon's kings stood out in history due to their prominence: Hammurabi and Nebuchadnezzar.

Hammurabi ruled for approximately 42 years (1792–1750 BC) and conquered Assyria, making Babylon the greatest military power of its time. Nebuchadnezzar, in turn, ruled for approximately 43 years (605–562 BC) and also conquered Assyria as well as parts of Asia Minor, Northern Arabia, Phoenicia, and Israel. Among his great achievements were the Hanging Gardens of Babylon, considered one of the Seven Wonders of the Ancient World. During his reign, Jerusalem was conquered in 597 BC, the Temple was destroyed in 587 BC, and the Jews were taken captive to Babylon for about 70 years.

Babylon was destroyed twice in its history: first by the Assyrians in 689 BC, and the second time by the Medo-Persians in 539 BC.

Verses 4b–23 speak with a clear tone of irony about the shattered pride of this great empire:
“All of them will respond and say to you, ‘You also have become weak, as we are; you have become like us.’ Your pomp is brought down to Sheol, along with the sound of your harps; maggots are spread out as your bed beneath you, and worms are your covers. How you have fallen from heaven, morning star, son of the dawn! You have been cast down to the earth, you who once laid low the nations! You said in your heart, ‘I will ascend to the heavens; I will raise my throne above the stars of God; I will sit enthroned on the mount of assembly, on the utmost heights of Mount Zaphon.’” (v. 10–13)

Many biblical scholars consider this “king of Babylon” to represent the Devil, the ultimate personification of pride. Pride refuses to accept a rival, even God Himself:
“How you have fallen from heaven, morning star, son of the dawn! You have been cast down to the earth, you who once laid low the nations! You said in your heart, ‘I will ascend to the heavens; I will raise my throne above the stars of God; I will sit enthroned on the mount of assembly, on the utmost heights of Mount Zaphon.’” (v. 12–13)

Many theologians believe this passage refers to the fall of the Devil, correlating it with two other texts: Luke 10:18 and Revelation 12:8–9.
“He replied, ‘I saw Satan fall like lightning from heaven.’” (Luke 10:18)
“Then war broke out in heaven. Michael and his angels fought against the dragon, and the dragon and his angels fought back. But he was not strong enough, and they lost their place in heaven. The great dragon was hurled down—that ancient serpent called the devil, or Satan, who leads the whole world astray. He was hurled to the earth, and his angels with him. Then I heard a loud voice in heaven say: ‘Now have come the salvation and the power and the kingdom of our God, and the authority of His Messiah. For the accuser of our brothers and sisters, who accuses them before our God day and night, has been hurled down.’” (Revelation 12:7–10)

Pride drives people to see themselves as the best, the most deserving, without any fault. The next step is to create expectations in line with this self-image. When people reach this deep state of spiritual decay, they no longer see reality or truth.

Let us pray to God to guard us from pride. Let us cultivate humility, be demanding with ourselves, and develop our character through discipline, fasting, and prayer.