29 noiembrie

Vineri, 29 noiembrie 2024, Isaia 12:1-6

Acest imn de laudă include două secțiuni scurte: 1-2 și 4-6. Acest imn seamănă cu cântarea lui Moise și a Israeliților când Domnul i-a scăpat de armata lui Faraon la Marea Roșie (Exodul 15). 

Mesajul acestui capitol subliniază faptul că, atunci când rămășița Israelului va fi strânsă din nou, va fi bucurie și veselie. Această profeție a biruinței lui Dumnezeu este introdusă de expresia „în ziua aceea” (vers. 1a). Expresia aceasta este folosită de multe ori în cartea Isaia, însă cu sens negativ, prevestind o zi de groază, suferință și război. 

Venirea unei zile a biruinței și restaurării confirmă încă o dată faptul că judecata nu este ultimul cuvânt al lui Dumnezeu. Atâta timp cât omul mai este încă în viață, judecata poate fi înlocuită cu iertarea, primită prin credință și pocăință personală.

Primul verset al acestui capitol surprinde măreția acestei tranziții: „În ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit şi m-ai mângâiat!” Expresia „în ziua aceea” se repetă și în versetul 4, fiind urmată de promisiunea stării de bucurie și biruință: „…veţi zice în ziua aceea: „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui! Cântaţi Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul!” Strigă de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel!” (vers. 4-6)

Aceasta este tăria dragostei – iertarea. Aceasta este puterea milei – îndepărtarea judecății, moartea înlocuitoare a Mielului. Aceasta este încântarea farmecului lui Dumnezeu – bunătatea.

Dacă așa ne iartă Dumnezeu pe noi, așa să iertăm și noi pe cei care ne greșesc. Așa să ne iertăm partenerul, părinții și copiii. Să ne rugăm Domnului să ne dea putere și capacitatea de a ne disciplina viața, cerând cu insistență ca Domnul să ia chip în noi.

Păstor Luigi Mițoi

Friday, November 29, 2024, Isaiah 12:1-6

This hymn of praise includes two short sections: 1-2 and 4-6. This hymn resembles the song of Moses and the Israelites when the Lord saved them from Pharaoh's army at the Red Sea (Exodus 15).

The message of this chapter emphasizes that, when the remnant of Israel is gathered again, there will be joy and gladness. This prophecy of God's victory is introduced by the phrase “in that day” (v. 1a). This phrase is used many times in the book of Isaiah, but often with a negative sense, foretelling a day of terror, suffering, and war.

The coming of a day of victory and restoration once again confirms that judgment is not God's final word. As long as a person is still alive, judgment can be replaced by forgiveness, received through faith and personal repentance.

The first verse of this chapter captures the greatness of this transition: “In that day you will say: ‘I will praise you, Lord. Although you were angry with me, your anger has turned away and you have comforted me.’” The phrase “in that day” is repeated in verse 4, followed by the promise of a state of joy and triumph: “In that day you will say: ‘Give praise to the Lord, proclaim his name; make known among the nations what he has done, and proclaim that his name is exalted. Sing to the Lord, for he has done glorious things; let this be known to all the world. Shout aloud and sing for joy, people of Zion, for great is the Holy One of Israel among you.’” (vv. 4-6)

This is the strength of love – forgiveness. This is the power of mercy – the removal of judgment, the substitutionary death of the Lamb. This is the delight of God’s grace – goodness.

If this is how God forgives us, so too should we forgive those who wrong us. Let us forgive our partner, our parents, and our children in the same way. Let us pray to the Lord to give us the strength and ability to discipline our lives, fervently asking that the Lord may take shape in us.