Treci la conținut Treci la subsol

3 ianuarie

3 ianuarie, 2025

Vineri, 3 ianuarie 2025, Isaia 47:1-15

 

Dumnezeu l-a inspirat pe Isaia să profețească despre căderea Babilonului cu aproximativ 150 de ani înainte ca acest eveniment să se întâmple.

,,Coboară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeenilor, căci nu te vor mai numi subţirică şi plăcută. „Şezi într-un colţ şi taci, fata haldeenilor, căci nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor.” (vers. 1, 5)

 

Ideea de bază a acestui mesaj se regăsește în cartea Apocalipsa.

,,El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare† a oricărei păsări necurate şi urâte…” (18:1)

 

Cirus a fost la început rege în Ansan, o cetate persană din munții Zagros. În anul 549 î. Cr., Cirus a cucerit Ecbatana, capitala Meziei. Apoi, în anul 546 î. Cr., regele persan a cucerit Sardesul, capitala Lidiei.

 

În anul 539 î. Hr., Cirus a cucerit Babilonul, anexând și teritoriile pe care babilonienii le dețineau în Siro-Palestina. În felul acesta, Iudeea ajunge sub stăpânire persană, ulterior, în vremea lui Darius I. Cucerirea Babilonului a fost posibilă datorită unei excelente idei de asediu a lui Cirus, dar și datorită trădării preoților zeului babilonian Marduk, nemulțumiți de lipsa de apreciere a regelui Nabonid.

 

Imperiul persan și-a întins hotarele până în India, în partea de est, și Marea Mediterană, în vest, ajungând cel mai mare imperiu din Orientul Antic de până atunci.

 

Privind apariția acestor imperii, dar și declinul lor, primim o mare lecție de viață: vulnerabilitatea și perisabilitatea umană. Indiferent de vârstă, nivel de educație, achiziții materiale… oamenii rămân doar niște simpli muritori care tranzitează spațiul dintre maternitate și mormânt. Singurul lucru cu adevărat prețios este obținerea dreptului de a trăi veșnic prin Cristos în Împărăția eternă a lui Dumnezeu.

 

Să ne rugăm pentru mântuirea oamenilor și pentru sfințirea mântuiților. Să ne rugăm pentru noi și pentru casele și viitorul nostru.

 

Pastor Luigi Mițoi

 

Friday, January 3, 2025 – Isaiah 47:1-15

God inspired Isaiah to prophesy about the fall of Babylon approximately 150 years before this event occurred.
“Come down and sit in the dust, Virgin Daughter Babylon; sit on the ground without a throne, Queen City of the Babylonians. No more will you be called tender or delicate. Sit in silence, go into darkness, Queen City of the Babylonians; no more will you be called queen of kingdoms.” (verses 1, 5)

The core idea of this message is also found in the book of Revelation:
“Fallen! Fallen is Babylon the Great!' She has become a dwelling for demons and a haunt for every impure spirit, a haunt for every unclean bird, a haunt for every unclean and detestable animal.” (18:1)

Cyrus initially reigned as king in Ansan, a Persian city in the Zagros Mountains. In 549 B.C., Cyrus conquered Ecbatana, the capital of Media. Later, in 546 B.C., the Persian king conquered Sardis, the capital of Lydia.

In 539 B.C., Cyrus captured Babylon, annexing the territories that the Babylonians controlled in Syria-Palestine. Thus, Judea came under Persian rule again later, during the time of Darius I. The conquest of Babylon was made possible by Cyrus’s excellent siege strategy and the betrayal of the priests of the Babylonian god Marduk, who were dissatisfied with King Nabonidus's lack of appreciation for them.

The Persian Empire extended its borders as far as India to the east and the Mediterranean Sea to the west, becoming the largest empire of the Ancient Near East up to that time.

Reflecting on the rise and fall of these empires, we receive a great life lesson: the vulnerability and transience of humanity. Regardless of age, level of education, or material possessions, humans remain mere mortals transitioning between birth and death. The only truly valuable thing is gaining the right to live eternally through Christ in God's eternal Kingdom.

Let us pray for the salvation of people and the sanctification of the saved. Let us pray for ourselves, our households, and our future.