2 ianuarie

Joi, 2 ianuarie 2025, Isaia 46:1-13

Capitolul 46 creionează un nou contrast între idoli și Domnul, respectiv între idolii Babilonului și Dumnezeu Yehova. Mesajul acestui capitol se constituie într-un atac direct împotriva idolilor Babilonului, reprezentați de Bel și Nebo.

În acest context, profetul Isaia proclamă suveranitatea lui Dumnezeu. Suveranitatea lui Dumnezeu înseamnă că El are autoritatea, libertatea, înțelepciunea și puterea pentru a face să se întâmple tot ceea ce El vrea să se întâmple. Deci, tot ce se întâmplă, El a vrut să se întâmple.

Profetul Isaia este inspirat să spună câteva detalii despre ce și cum este suveranitatea lui Dumnezeu: „Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine”. (vers. 9)

Suveranitatea lui Dumnezeu implică unicitate: ,,…nu este niciunul ca Mine”.

Suveranitatea lui Dumnezeu implică preștiința: ,,Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit.” (vers. 10a)

Aceasta înseamnă că Dumnezeu decide și declară felul în care se vor desfășura lucrurile, cu mult înainte ca ele să aibă loc. Dumnezeu nu doar cunoaște viitorul, ci El și planifică viitorul: ,,Eu zic: ‘Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” (vers. 10b)

Aceasta înseamnă că ceea ce noi numim viitor este hotărârea lui Dumnezeu. Dumnezeu organizează și controlează viitorul. El duce la îndeplinire viitorul: „Eu am spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.” (vers. 11)

Mântuitorul a venit să moară în locul oamenilor păcătoși pentru că așa a hotărât Dumnezeu în suveranitatea Sa: „ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta și sfatul Tău.” (Faptele Apostolilor 4:28)

În suveranitatea Sa, Dumnezeu a pregătit mântuirea fără implicarea vreunei alte persoane: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9)

Cât de mici și, în egală măsură, cât de vinovați suntem în fața Atotputernicului Dumnezeu! Cuprinși de emoția acestei înțelegeri, ne exprimăm uimirea față de dragostea infinită a lui Dumnezeu care a ales să ne bage în seamă, să ne mântuiască prin Cristos și să ne binecuvânteze!

,,Ascultaţi-mă, casa lui Iacov şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârşia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră: Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunţeţile voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc.” (vers. 3-4)

Să ne rugăm Domnului, mulțumindu-I, adorându-L și închinându-ne în fața Sa!

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, January 2, 2025 – Isaiah 46:1-13

Chapter 46 outlines a new contrast between idols and the Lord, specifically between the idols of Babylon and God, Jehovah. The message of this chapter constitutes a direct attack against the idols of Babylon, represented by Bel and Nebo.

In this context, the prophet Isaiah proclaims the sovereignty of God. The sovereignty of God means that He has the authority, freedom, wisdom, and power to make everything happen according to His will. Thus, everything that happens is what He intended to happen.

The prophet Isaiah is inspired to share a few details about what God's sovereignty entails: “I am God, and there is no other; I am God, and there is none like me.” (verse 9)

The sovereignty of God implies uniqueness: “…there is none like me.”

The sovereignty of God implies foreknowledge: “I make known the end from the beginning, from ancient times, what is still to come.” (verse 10a)

This means that God decides and declares how events will unfold, long before they happen. God does not merely know the future—He also plans the future: “I say, ‘My purpose will stand, and I will do all that I please.’” (verse 10b)

This means that what we call the future is God's decision. God organizes and controls the future. He fulfills the future: “What I have said, that I will bring about; what I have planned, that I will do.” (verse 11)

The Savior came to die in the place of sinful people because this was God's sovereign decision: “They did what your power and will had decided beforehand should happen.” (Acts 4:28)

In His sovereignty, God prepared salvation without the involvement of any other person: “For it is by grace you have been saved, through faith—and this is not from yourselves, it is the gift of God—not by works, so that no one can boast.” (Ephesians 2:8-9)

How small and, at the same time, how guilty we are before the Almighty God! Gripped by the emotion of this understanding, we marvel at the infinite love of God, who chose to notice us, to save us through Christ, and to bless us!

“Listen to me, you descendants of Jacob, all the remnant of the people of Israel, you whom I have upheld since your birth, and have carried since you were born. Even to your old age and gray hairs I am he, I am he who will sustain you. I have made you and I will carry you; I will sustain you and I will rescue you.” (verses 3-4)

Let us pray to the Lord, thanking Him, adoring Him, and bowing in worship before Him!