29 mai
29 mai
29 mai, 2024
Miercuri, 29 mai 2024, Psalm 32:1-11
Psalmul 32 este unul dintre cei șapte psalmi de penitență. El explică manifestarea stării de vinovăție în urma adulterului cu Baat-Șeba și a uciderii lui Urie. David a refuzat să-și mărturisească aceste două păcate timp de un an, însă vinovăția păcatului nemărturisit i-a afectat negativ liniștea sufletului și sănătatea trupului.
,,Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate, căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii” (vers. 3-4).
Frica și vinovăția pe care le resimțea i-a afectat întreaga ființă:
1. Trupul: „mi se topeau oasele” (vers. 3);
2. Sufletul: „gemete necurmate” (vers. 3);
3. Spiritul: „mâna Ta apăsa asupra mea” (vers. 4).
El a încercat să-și ascundă păcatul adulterului, ucigându-l pe Urie, soțul lui Baat-Șeba, însă o mare presiune a apăsat conștiința lui pentru următoarele motive:
1. Și-a ascuns păcatul.
2. A încercat să nege păcatul.
3. Și-a asumat responsabilitatea păcatului făcut.
După ce a recunoscut păcatele făcute și după ce a acceptat responsabilitatea pentru ce s-a întâmplat, David experimentează iertarea și eliberarea de frică și vinovăție: ,,Atunci Ți-am mărturisit păcatul Meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: ,,Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegea” (vers. 5). ,,Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie!” (vers. 1-2)
David îi sfătuiește pe oamenii credincioși să se roage indiferent de starea de vinovăție pe care o experimentează: ,,De aceea orice om evlavios să se roage Ție la vremea potrivită! Și, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc” (vers. 6).
În final, David îi încurajează pe oameni să trăiască și să conserve neprihănirea, apoi să se bucure și să se veselească de roadele ei: ,,Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul și veseliți-vă! Scoateți strigăte de bucurie, toți cei cu inima fără prihană” (vers. 11).
Wednesday, May 29, 2024 – Psalm 32:1-11
Psalm 32 is one of the seven penitential psalms. It describes the manifestation of guilt following the adultery with Bathsheba and Uriah’s murder. David refused to confess these two sins for a year, but the guilt of the unconfessed sin negatively affected his soul’s peace and his body’s health.
“For when I kept silent, my bones wasted away through my groaning all day long. For day and night your hand was heavy upon me; my strength was dried up as by the heat of summer” (verses 3-4).
The fear and guilt he felt affected his entire being:
1. Body: “my bones wasted away” (verse 3);
2. Soul: “groaning all day long” (verse 3);
3. Spirit: “your hand was heavy upon me” (verse 4).
He tried to hide his sin of adultery by killing Uriah, Bathsheba’s husband, but great pressure weighed on his conscience for the following reasons:
1. He hid his sin.
2. He tried to deny the sin.
3. He took responsibility for the sin committed.
After acknowledging his sins and accepting responsibility for what happened, David experienced forgiveness and relief from fear and guilt: “I acknowledged my sin to you, and I did not cover my iniquity; I said, ‘I will confess my transgressions to the Lord,’ and you forgave the iniquity of my sin” (verse 5). “Blessed is the one whose transgression is forgiven, whose sin is covered. Blessed is the man against whom the Lord counts no iniquity, and in whose spirit there is no deceit” (verses 1-2).
David advises faithful people to pray regardless of the guilt they experience: “Therefore let everyone who is godly offer prayer to you at a time when you may be found; surely in the rush of great waters, they shall not reach him” (verse 6).
Finally, David encourages people to live and maintain righteousness, then to rejoice and be glad for its fruits: “Be glad in the Lord, and rejoice, O righteous, and shout for joy, all you upright in heart!” (verse 11).