28 mai

Marți, 28 mai 2024, Psalm 31:1-24

Regele David este devastat și speriat, iar stările lui sufletești prezintă situația dramatică în care se afla:

–       „ticăloșia mea” (vers. 7);

–       „neliniștea sufletului meu” (vers. 7);

–       „strâmtorare” (vers. 9);

–       „întristare” (vers. 9);

–       „suspinuri” (vers. 10); 

–       „nelegiuirea mea” (vers. 10)

–       „vas sfărâmat” (vers. 12).

,,Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg! Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit de întristare; mi se sfârşeşte viaţa în durere şi anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele! Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară, pentru vecinii mei şi de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliţă fug de mine. Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat” (vers. 7-12).

Chiar în situația aceasta de frică și vinovăție, David se încrede profund în Dumnezeu care rămâne pentru el „Stânca”, „Cetățuia” și „Ocrotitorul”.

„Căci Tu ești Stânca mea, Cetățuia mea și, pentru Numele Tău mă vei povățui și mă vei călăuzi. Scoate-mă din lațul pe care mi l-au întins vrăjmașii, căci Tu ești Ocrotitorul meu” ( vers. 3:4 ).

Dacă primele douăzeci de versete se constituie în strigătul regelui după ajutor, ultimele 5 versete compun cântarea lui de încredere. Frica și disperarea din primul grupaj de versete sunt înlocuite de speranță și siguranță.

Experiența dramatică a căderii și restaurării lui David ne asigură de faptul că orice păcat va fi iertat în prezența pocăinței.

Experiența acestui mare bărbat ne asigură că pocăința ne duce în prezența lui Dumnezeu și prezența divină ne vindecă, ne ridică și ne restaurează. Din acesta motiv, Samuel ne încurajează să-L căutăm pe Domnul, El fiind soluția tuturor problemelor noastre: ,,Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!” (1 Cronici 16:11).

În rugăciunea care urmează să ne mărturisim păcatele, să căutăm fața Domnului și să plecăm din prezența Sa convinși că sângele Mântuitorului a spălat toate păcatele mărturisite și părăsite.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, May 28, 2024 – Psalm 31:1-24

King David is devastated and frightened; his emotional states present the dramatic situation he is in:

–       “my misery” (verse 7);

–       “the anguish of my soul” (verse 7);

–       “distress” (verse 9);

–       “grief” (verse 9);

–       “groaning” (verse 10);

–       “my iniquity” (verse 10);

–       “a broken vessel” (verse 12).

“Be merciful to me, LORD, for I am in distress; my eyes grow weak with sorrow, my soul and body with grief. My life is consumed by anguish and my years by groaning; my strength fails because of my affliction, and my bones grow weak. Because of all my enemies, I am the utter contempt of my neighbors and an object of dread to my closest friends— those who see me on the street flee from me. I am forgotten as though I were dead; I have become like broken pottery” (verses 7-12).

Even in this state of fear and guilt, David deeply trusts in God, who remains for him “the Rock,” “the Fortress,” and “the Protector.”

“Since you are my rock and my fortress, for the sake of your name lead and guide me. Keep me free from the trap that is set for me, for you are my refuge” (verses 3-4).

While the first twenty verses constitute the king’s cry for help, the last 5 verses form his song of confidence. The fear and despair in the first group of verses are replaced by hope and assurance.

David’s dramatic experience of fall and restoration assures us that any sin will be forgiven in the presence of repentance.

This great man’s experience assures us that repentance brings us into God’s presence, and the divine presence heals, lifts, and restores us. For this reason, Samuel encourages us to seek the Lord, as He is the solution to all our problems: “Look to the LORD and his strength; seek his face always” (1 Chronicles 16:11).

In the following prayer, let us confess our sins, seek the face of the Lord, and leave His presence convinced that the Savior’s blood has washed away all confessed and forsaken sins.