29 august

Joi, 29 august 2024, Psalm 123:1-4

Psalmul 123 este o ,,Cântare a Treptelor” scrisă de regele David. Una dintre utilizările celor 15 psalmi din categoria ,,Cântările treptelor” era să fie cântați de către pelerini în timp ce călătoreau spre Templul din Ierusalim. Folosind această metodă de închinare, pelerinii din Israelul antic își exprimau credința, metodă care urma să-i ajute să îmbrățișeze acea credință la un nivel mai profund.

Nu știm exact cu ce ocazie a fost scris psalmul 123, însă detaliile menționate se încadrează în contextul întoarcerii robilor evrei din Babilon. Dupa 70 de ani de captivitate, primul grup de 50.000 de robi evrei s-a întors la Ierusalim în anul 538 î.Cr. sub conducerea lui Zorobabel. După aproximativ 80 de ani, un al doilea grup de evrei, condus de către Ezra și Neemia, s-a repatriat în anul 459.

Chiar dacă mesajul psalmului se încadrează în contextul repatrierii robilor evrei din Babilon, acesta constituindu-se într-un argument istoric, Biblia scrie că psalmul este scris de regele David. Argumentul biblic va avea prioritate, doar că regele David a fost încoronat în anul 1011 î.Cr., respectiv cu aproximativ 500 de ani înainte de repatrierea evreilor.

Mesajul psalmul 123 implora intervenția divină în favoarea unui popor umilit și batjocorit de către popoarele vecine, eveniment care trebuie încadrat în cei 40 de ani ai domniei regelui David.

Deși psalmul de față are doar patru versete, el poate fi împărțit în două secțiuni:

1. Mărturisirea încrederii în Dumnezeu (vers. 1-2): ,,La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuieşti în ceruri. Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor şi ochii roabei la mâna stăpânei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi.”

Remarcăm faptul că termenul ,,ochi” se repetă de patru ori în aceste două versete, transmițând ideea că poporul Îl caută pe Dumnezeu, se uită după ajutorul Lui. Știm din Scriptură, din istorie și din propria experiență că atunci când un credincios Îl caută pe Dumnezeu insistent, El îi va răspunde din ceruri: ,,Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său şi-i va răspunde din ceruri, din Locaşul Lui cel Sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui” (Psalm 20:6).

2. Implorarea milei divine (vers. 3-4). Dacă versetul 1 este la singular, următoarele trei sunt la plural: ,,La Tine îmi ridic ochii, la Tine…” (vers. 1); ,,Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor şi ochii roabei la mâna stăpânei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi. Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci suntem sătui de dispreţ; ne este sătul sufletul de batjocurile celor îngâmfaţi, de dispreţul celor trufaşi.” (vers. 2-4)

În rugăciunea lor disperată, ei cer milă: ,,Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi…” (vers. 3). Celebra expresie grecească Kyrie Eleison înseamnă Doamne ai milă – aceasta este una dintre cele mai umile forme de cerere a ajutorului divin, doarece exprimă așa multe lucruri. În Noul Testament întâlnim cel puțin patru pasaje în care diferite persoane au cerut mila Mântuitorului:

1.     ,,Şi iată că o femeie cananeancă a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.” (Matei 15:22)

2.     „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă. (Matei 17:15)

3.     ,,Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” (Matei 20:30)

4.     ,,Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” (Matei 20:31)

Multe și mari sunt bucuriile și încercările noastre. Să ne oprim și să ne rugăm, cerând milă. Să ne rugăm și noi, asemenea lui David în psalmul 123:3: ,,Kyrie Eleison” (Doamne, ai milă!).

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, August 29, 2024 –  Psalm 123:1-4

Psalm 123 is a “Song of Ascents” written by King David. One of the uses of the 15 psalms in the “Songs of Ascents” category was for it to be sung by pilgrims as they traveled to the Temple in Jerusalem. By using this method of worship, the pilgrims of ancient Israel expressed their faith; this was a method meant to help them embrace that faith on a deeper level.

We do not know the exact occasion for which Psalm 123 was written, but the details mentioned fit the context of the return of the Jewish captives from Babylon. After 70 years of captivity, the first group of 50,000 Jewish captives returned to Jerusalem in 538 B.C. under the leadership of Zerubbabel. Approximately 80 years later, a second group of Jews, led by Ezra and Nehemiah, repatriated in 459 B.C.

Even though the message of the psalm fits within the context of the repatriation of the Jewish captives from Babylon, serving as a historical argument, the Bible states that the psalm was written by King David. The biblical argument takes precedence, but King David was crowned in 1011 B.C., about 500 years before the repatriation of the Jews.

The message of Psalm 123 implores divine intervention on behalf of a people humiliated and mocked by neighboring nations, an event that must be placed within the 40-year reign of King David.

Although this psalm consists of only four verses, it can be divided into two sections:

1.     Confession of Trust in God (verses 1-2): “I lift up my eyes to you, to you who sit enthroned in heaven. As the eyes of slaves look to the hand of their master, as the eyes of a female slave look to the hand of her mistress, so our eyes look to the Lord our God, till he shows us his mercy.”

We notice that the term “eyes” is repeated four times in these two verses, conveying the idea that the people are seeking God, looking for His help. We know from Scripture, from history, and from personal experience that when a believer persistently seeks God, He will answer from heaven: “Now this I know: The Lord gives victory to his anointed. He answers him from his heavenly sanctuary with the victorious power of his right hand.” (Psalm 20:6)

2.     Plea for Divine Mercy (verses 3-4): If verse 1 is in the singular, the following three are in the plural: “I lift up my eyes to you, to you…” (verse 1); “As the eyes of slaves look to the hand of their master, as the eyes of a female slave look to the hand of her mistress, so our eyes look to the Lord our God, till he shows us his mercy. Have mercy on us, Lord, have mercy on us, for we have endured no end of contempt. We have endured no end of ridicule from the arrogant, of contempt from the proud.” (verses 2-4)

In their desperate prayer, they ask for mercy: “Have mercy on us, Lord, have mercy on us…” (verse 3). The famous Greek expression Kyrie Eleison means “Lord, have mercy“—this is one of the most humble forms of requesting divine help, as it expresses so much. In the New Testament, we find at least four passages where different people asked for the Savior's mercy:

1.     “A Canaanite woman from that vicinity came to him, crying out, 'Lord, Son of David, have mercy on me! My daughter is demon-possessed and suffering terribly.'” (Matthew 15:22)

2.     “'Lord, have mercy on my son,' he said. 'He has seizures and is suffering greatly. He often falls into the fire or into the water.'” (Matthew 17:15)

3.     “Two blind men were sitting by the roadside, and when they heard that Jesus was going by, they shouted, 'Lord, Son of David, have mercy on us!'” (Matthew 20:30)

4.     “The crowd rebuked them and told them to be quiet, but they shouted all the louder, 'Lord, Son of David, have mercy on us!'” (Matthew 20:31)

Our joys and trials are many and great. Let us pause and pray, asking for mercy. Let us also pray, like David in Psalm 123:3: Kyrie Eleison (Lord, have mercy!).