26 iulie

Vineri, 26 iulie 2024, Psalm 90:1-17

Psalmul 90 a fost scris de Moise. Scriitorul acestui psalm a fost numit de Dumnezeu „omul lui Dumnezeu” (Deuteronom 33:10). Acest titlu înalt a fost acordat la încă șapte persoane din Biblie:

1.     Samuel (1 Samuel 9:6-10)

2.     David (Neemia 12:24)

3.     Ilie (1 Împărați 17:18)

4.     Elisei (2 Împărați 7:4)

5.     Șemaia (2 Cronici 11:20)

6.     Igdalia (Ieremia 35:4)

7.     Timotei (1 Timotei 6:11)

Cartea lui Iov și Psalmul 90 sunt cele mai vechi scrieri din întreg Canonul Biblic. După opinia celor mai mulți teologi, psalmul de față este unul dintre cele mai frumoase poeme scrise vreodată, surprinzând temporaritatea omului în raport cu eternitatea lui Dumnezeu.

Psalmul începe cu afirmarea eternității lui Dumnezeu: „Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam. Înainte ca să se fi născut munții și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!” (vers. 1-2)

Psalmul continuă cu precizarea efemerității omului: „Tu întorci pe oameni în țărână și zici: „Întoarceți-vă, fiii oamenilor!” Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, și ca o strajă din noapte.” (vers. 3-4)

Prin această antiteză, psalmistul își invită cititorii să conștientizeze efemeritatea vieții biologice și să obțină viața eternă prin pocăință și credință în Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos.

Deși ne numărăm vârsta în ani, psalmistul ne recomandă să ne numărăm bine zilele. Ziua de „astăzi” este tot ce are un muritor.

Lecția de viață a psalmului de față constă în faptul că lungimea vieții depinde de Dumnezeu, însă calitatea acesteia depinde de noi. „Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!” (vers. 12)

În cei 40 de ani ai peregrinării prin pustie, Moise a înmormântat aproximativ un milion de oameni. În acei 40 de ani evreii nu au produs nimic. Nu au construit nici un oraș, nici o casă, nici o colibă.

Pustia este locul fără rod. Viața este asemenea unui pustiu de unde plecăm cu mâinile goale. De fapt, Biblia ne îndeamnă să plecăm cu mâinile pline cu rodul slujirii. „Fie peste noi bunăvoința Domnului Dumnezeului nostru! Și întărește lucrarea mâinilor noastre, da, întărește lucrarea mâinilor noastre!” (vers. 17)

Să ne rugăm pentru o viață de calitate. Sfințenia este calitatea dorită de Dumnezeu. Apoi să ne rugăm pentru o viață plină de rod. Slujirea este rodul așteptat de Dumnezeu: mântuirea oamenilor și maturizarea convertiților; hrănirea săracilor și ridicarea căzuților; încurajarea răniților și mângâierea amărâților.

Nu putem face viața noastră mai lungă, însă o putem face mai folositoare!

Pastor Luigi Mițoi

Friday, July 26, 2024 – Psalm 90:1-17

Psalm 90 was written by Moses. The author of this psalm was called by God “the man of God” (Deuteronomy 33:10). This esteemed title was also given to seven other people in the Bible:

1. Samuel (1 Samuel 9:6-10)
2. David (Nehemiah 12:24)
3. Elijah (1 Kings 17:18)
4. Elisha (2 Kings 7:4)
5. Shemaiah (2 Chronicles 11:20)
6. Igdaliah (Jeremiah 35:4)
7. Timothy (1 Timothy 6:11)

The Book of Job and Psalm 90 are the oldest writings in the entire Biblical Canon. According to most theologians, this psalm is one of the most beautiful poems ever written, capturing the temporality of man in relation to the eternity of God.

The psalm begins by affirming God's eternity: “Lord, You have been our dwelling place throughout all generations. Before the mountains were born or You brought forth the whole world, from everlasting to everlasting You are God.” (verses 1-2)

The psalm continues by noting the ephemerality (fleeting nature) of man: “You turn people back to dust, saying, 'Return to dust, you mortals.' A thousand years in Your sight are like a day that has just gone by, or like a watch in the night.” (verses 3-4)

Through this antithesis, the psalmist invites readers to recognize the fleeting nature of biological life and to obtain eternal life through repentance and faith in the Son of God, Jesus Christ. Though we count our age in years, the psalmist recommends that we count our days wisely. The day of “today” is all that a mortal has. The life lesson of this psalm is that the length of a life is up to God, but its quality depends on us. “Teach us to number our days, that we may gain a heart of wisdom.” (verse 12)

In the 40 years of wandering in the wilderness, Moses buried about a million people. During those 40 years, the Jews produced nothing. They built no city, no house, no hut. The wilderness is a barren place. Life is like a wilderness from which we depart empty-handed. In fact, the Bible urges us to leave with hands full of the fruits of service. “May the favor of the Lord our God rest on us; establish the work of our hands for us—yes, establish the work of our hands!” (verse 17)

Let us pray for a life of quality. Holiness is the quality God desires. Then let us pray for a fruitful life. Service is the fruit God expects: the salvation of people and the maturity of converts; feeding the poor and uplifting the fallen; encouraging the wounded and comforting the distressed. We cannot make our lives longer, but we can make them more useful!