26 februarie

Miercuri, 26 februarie 2025, Ieremia 34:1-22

Mesajul capitolelor 30-33 a fost despre mângâiere și restaurare, despre speranța lui Iuda pentru viitor. Următoarele 12 capitole vor avea un caracter istoric. Capitolul 34 readuce ideea de judecată pentru prezent, respectiv robia din Babilon. Capitolele 34-36 continuă să prezinte tema respingerii poporului evreu. Capitolele 37-45 prezintă detaliile asediului babilonian și distrugerea Ierusalimului.

În aparență, mesajul cărții lui Ieremia are o notă accentuată de deprimare, acuzare și tânguire. El aduce în mod insistent numai vești rele din partea lui Dumnezeu pentru regatul lui Iuda. Din acest motiv, cititorii Bibliei sunt tentați să ocolească această carte, tocmai pentru nota ei de judecată.

Dincolo de această percepție, cartea este îmbibată de dragostea lui Dumnezeu, care gestionează cu multă bunătate și răbdare neascultarea, idolatria și răzvrătirea poporului evreu. De asemenea, Ieremia prorocește cu sufletul amărât și încărcat de durere. El este între Dumnezeu și popor – un Dumnezeu revoltat și un popor stăpânit de păcat. Aceste două realități produc multă tensiune, iar toată această tensiune apasă inima profetului, care este supranumit „profetul lacrimilor”. Mesajul pe care l-a adus nu i-a provocat doar durere sufletească, ci și fizică. A fost neînțeles, respins, bătut și închis de preoți și de conducători.

Capitolul 34 are două secțiuni:

1.     Prorocia pentru Zedechia (vers. 1-7): „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te de spune lui Zedechia, împăratul lui Iuda, și zi-i: «Așa vorbește Domnul: ‹Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului și o va arde cu foc. Și tu nu vei scăpa din mâinile lui, ci vei fi luat și dat în mâna lui, vei da ochi cu împăratul Babilonului, el îți va vorbi gură către gură și vei merge la Babilon.’” (vers. 2-3) Pentru că toate avertizările lui Dumnezeu au fost nesocotite, respinse și batjocorite, a venit vremea pedepsei.

2.     Prorocia de avertizare a poporului (vers. 8-22): „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Eu am făcut un legământ cu părinții voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din casa robiei, și le-am zis: ‘După șapte ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; șase ani să-ți slujească și apoi să-l lași slobod de la tine.» Dar părinții voștri nu M-au ascultat și n-au luat aminte la Mine. De aceea, așa vorbește Domnul: ‘Nu M-ați ascultat ca să vestiți slobozenia fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră’, zice Domnul, ‘slobozenia sabiei, ciumei și foametei și vă voi face de pomină printre toate împărățiile pământului.’” (vers. 14, 17)

Este greu de înțeles dragostea lui Dumnezeu pentru cei săraci, nedreptățiți și exploatați. Din cauza stilului de viață socială, unde aceste categorii de oameni sunt inferiorizați și marginalizați, noi nu mai sesizăm lipsa de milă, iubire și dreptate față de acești oameni. Aceste categorii de oameni se constituie într-un examen de dragoste pe care fiecare om îl dă în fața lui Dumnezeu. Oamenilor le este greu să-L înțeleagă pe Dumnezeu pentru că El este drept, milos și iubitor, iar ei nu sunt. Bogații sunt respectați, săracii sunt marginalizați. Cei puternici au totul, cei săraci n-au nimic. Această nedreptate legalizată de umanitatea secolului XXI va fi contestată și pedepsită de Dumnezeu la judecata de apoi.

Să ne rugăm să fim drepți, miloși și iubitori. Dumnezeu așteaptă aceste lucruri de la noi. În ziua judecății, oamenii vor înlemni conștientizând că religia lor a exclus ceea ce era mai important în fața lui Dumnezeu.

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, February 26, 2025 – Jeremiah 34:1-22

The message of chapters 30-33 was about comfort and restoration, about Judah’s hope for the future. The next 12 chapters will have a historical character. Chapter 34 brings back the theme of judgment for the present, specifically the Babylonian captivity. Chapters 34-36 continue to present the theme of the rejection of the Jewish people. Chapters 37-45 detail the Babylonian siege and the destruction of Jerusalem.

On the surface, the message of the book of Jeremiah carries a strong tone of depression, accusation, and lamentation. He persistently brings only bad news from God for the kingdom of Judah. For this reason, Bible readers are tempted to avoid this book precisely because of its tone of judgment.

Beyond this perception, the book is filled with God’s love, who deals with the disobedience, idolatry, and rebellion of the Jewish people with great kindness and patience. Moreover, Jeremiah prophesies with a soul burdened by sorrow and pain. He stands between God and the people—a God who is outraged and a people enslaved by sin. These two realities create great tension, and all this tension weighs heavily on the prophet’s heart, earning him the title of “the weeping prophet.” The message he brought caused him not only emotional pain but also physical suffering. He was misunderstood, rejected, beaten, and imprisoned by the priests and leaders.

Chapter 34 has two sections:

1.     The prophecy for Zedekiah (verses 1-7):
“This is what the Lord, the God of Israel, says: ‘Go and tell Zedekiah king of Judah, “This is what the Lord says: I am about to give this city into the hands of the king of Babylon, and he will burn it down. You will not escape from his grasp but will surely be captured and given into his hands. You will see the king of Babylon with your own eyes, and he will speak with you face to face, and you will go to Babylon.”’” (verses 2-3)
Because all of God’s warnings had been ignored, rejected, and mocked, the time for punishment had come.

2.     The prophecy of warning for the people (verses 8-22):
“This is what the Lord, the God of Israel, says: ‘I made a covenant with your ancestors when I brought them out of Egypt, out of the land of slavery. I said, “Every seventh year, each of you must free any fellow Hebrew who has sold themselves to you. After they have served you six years, you must let them go free.” But your ancestors did not listen to me or pay attention to me. Therefore, this is what the Lord says: “You have not obeyed me; you have not proclaimed freedom to your own people. So I now proclaim ‘freedom’ for you,” declares the Lord—“freedom to fall by the sword, plague, and famine! I will make you abhorrent to all the kingdoms of the earth.”’” (verses 14, 17)

It is difficult to understand God’s love for the poor, the oppressed, and the exploited. Because of the structure of social life, where these categories of people are marginalized and regarded as inferior, we fail to recognize the lack of mercy, love, and justice toward them. These groups of people represent a test of love that each person faces before God. People struggle to understand God because He is just, merciful, and loving, while they are not. The wealthy are respected, while the poor are pushed aside. The powerful have everything, while the poor have nothing. This injustice, legitimized by 21st-century humanity, will be challenged and punished by God at the final judgment.

Let us pray to be just, merciful, and loving. God expects these things from us. On the day of judgment, people will be stunned as they realize that their religion excluded what was most important in God’s eyes.