23 februarie

Duminică, 23 februarie 2025, Ieremia 32:1-44

Capitolele 30-33 vorbesc despre restaurare și reabilitare națională, arătând odihna viitoare a lui Iuda și Israel. Capitolul 30 prezintă întoarcerea captivilor acasă. Capitolul 31 explică promisiunea noului Legământ dintre Dumnezeu și Israel. Diferit de Legământul mozaic, noul Legământ arată ce va face Dumnezeu, nu ce va face omul. Capitolul 32 arată promisiunea restaurării lui Iuda.

Când Ieremia a primit de la Dumnezeu această profeție, era în închisoare, în jurul anului 587 î.Cr. În perioada aceasta, Nebucadnețar asedia Ierusalimul, pe care în cele din urmă l-a distrus: ,,Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului în al zecelea an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda. Acesta era anul al optsprezecelea al lui Nebucadnețar. Oastea împăratului Babilonului împresura pe atunci Ierusalimul și prorocul Ieremia era închis în curtea temniței, care ținea de casa împăratului lui Iuda.” (vers. 1-2)

Pentru că împăratul Zedechia încerca să reziste asediului armatei lui Nebucadnețar, l-a calificat drept trădător de țară pe Ieremia, care spunea în profețiile lui că evreii trebuie să se predea și să meargă robi în Babilon: ,,Zedechia, împăratul lui Iuda, nu va scăpa de haldeeni, ci va fi dat în mâinile împăratului Babilonului, îi va vorbi gură către gură și se vor vedea față în față. Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămâne până când Îmi voi aduce Eu aminte de el”, zice Domnul. „Chiar dacă vă bateți împotriva haldeilor, nu veți avea izbândă.” (vers. 4-5)

În această perioadă, Dumnezeu i-a cerut lui Ieremia să cumpere un teren în localitatea Anatot, asupra căruia avea drept de răscumpărare (vers. 6-12): ,,Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Șalum, va veni la tine să-ți spună: «Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept de răscumpărare ca să-l cumperi.»” (vers. 7)

După ce s-au perfectat actele de cumpărare, Ieremia i-a predat lui Baruc, scrib și prieten al său, documentele care atestau cumpărarea terenului. Apoi, profetul a făcut o rugăciune, mulțumindu-I lui Dumnezeu (vers. 16-25): ,,După ce am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, am făcut Domnului această rugăciune.” (vers. 16)

În ultima parte a capitolului, Dumnezeu explică motivul pentru care a hotărât distrugerea Ierusalimului, a Templului și robia de 70 de ani a poporului Său. De asemenea, profeția vorbește din partea Domnului despre viitoarea restaurare a poporului evreu, a Ierusalimului și a Templului (vers. 26-44): „Căci cetatea aceasta Îmi ațâță mânia și urgia din ziua când s-a zidit și până azi, de aceea vreau s-o iau dinaintea Feței Mele, din pricina tot răului pe care l-au făcut copiii lui Israel și copiii lui Iuda ca să Mă mânie, ei, împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și prorocii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului. Mi-au întors spatele, nu s-au uitat la Mine; i-am învățat, i-am învățat întruna, dar n-au ascultat și nu s-au învățat. Ci și-au pus urâciunile idolești în Casa peste care este chemat Numele Meu și au spurcat-o.” (vers. 31-34)

Este incredibilă pedagogia lui Dumnezeu. Mai întâi, le cere evreilor în mod repetat să nu mai păcătuiască. Pentru că ei au trăit în păcat, Dumnezeu îi disciplinează cu 70 de ani de captivitate în Babilon pentru ca să-i vindece pentru totdeauna de idolatria cu care L-au ispitit sute de ani. El i-a pedepsit pentru păcatul lor și i-a restaurat pentru pocăința lor.

Să ne rugăm Domnului pentru pocăință și, cu speranță și bucurie, să-L urmăm și să-L slujim pe El.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, February 23, 2025 – Jeremiah 32:1-44

Chapters 30-33 speak of national restoration and rehabilitation, showing the future rest of Judah and Israel. Chapter 30 presents the return of the captives home. Chapter 31 explains the promise of the New Covenant between God and Israel. Unlike the Mosaic Covenant, the New Covenant emphasizes what God will do, not what man will do. Chapter 32 highlights the promise of Judah’s restoration.

When Jeremiah received this prophecy from God, he was in prison, around the year 587 B.C. At that time, Nebuchadnezzar was besieging Jerusalem, which he eventually destroyed: “This is the word that came to Jeremiah from the Lord in the tenth year of Zedekiah king of Judah, which was the eighteenth year of Nebuchadnezzar. The army of the king of Babylon was then besieging Jerusalem, and Jeremiah the prophet was confined in the courtyard of the guard in the royal palace of Judah.” (verses 1-2)

Because King Zedekiah was trying to resist Nebuchadnezzar’s army siege, he labeled Jeremiah a traitor, as the prophet was proclaiming that the Jews should surrender and go into captivity in Babylon: “Zedekiah king of Judah will not escape the Babylonians but will certainly be given into the hands of the king of Babylon, and will speak with him face to face and see him with his own eyes. He will take Zedekiah to Babylon, where he will remain until I deal with him, declares the Lord. If you fight against the Babylonians, you will not succeed.” (verses 4-5)

During this time, God instructed Jeremiah to purchase a field in the town of Anathoth, over which he had the right of redemption (verses 6-12): “Hanamel, son of your uncle Shallum, is going to come to you and say, ‘Buy my field at Anathoth, because as nearest relative it is your right and duty to buy it.’” (verse 7)

After completing the purchase, Jeremiah handed over the deed to Baruch, his scribe and friend, as proof of the transaction. Then the prophet prayed, thanking God (verses 16-25): “After I had given the deed of purchase to Baruch son of Neriah, I prayed to the Lord.” (verse 16)

In the final part of the chapter, God explains why He decreed the destruction of Jerusalem, the Temple, and the seventy-year captivity of His people. Additionally, the prophecy speaks on behalf of the Lord about the future restoration of the Jewish people, Jerusalem, and the Temple (verses 26-44): “The people of Israel and Judah have done nothing but evil in My sight from their youth; indeed, the people of Israel have done nothing but arouse My anger with what their hands have made, declares the Lord. From the day it was built until now, this city has so aroused My anger and wrath that I must remove it from My sight. The people of Israel and Judah have provoked Me by all the evil they have done—they, their kings and officials, their priests and prophets, the people of Judah and those living in Jerusalem. They turned their backs to Me and not their faces; though I taught them again and again, they would not listen or respond to discipline. They set up their vile images in the house that bears My Name and defiled it.” (verses 30-34)

God’s pedagogy is incredible. First, He repeatedly urged the Israelites to stop sinning. Because they persisted in sin, God disciplined them with seventy years of captivity in Babylon to cure them once and for all of the idolatry with which they had tested Him for centuries. He punished them for their sin and restored them in response to their repentance.

Let us pray to the Lord for repentance and, with hope and joy, follow and serve Him.