23 decembrie

Luni, 23 decembrie 2024, Isaia 36:1-22

Isaia a fost apreciat și primit cu familiaritate de împărații Ahaz și Ezechia (capitolele 7 și 37). De asemenea, a fost cronicarul de la curte în timpul domniei lui Ozia și Ezechia (2 Cronici 26:22; 32:32). Cartea lui poartă pecetea unui om cu educație aleasă, exponent al societății înalte.

Isaia a fost căsătorit (7:3), a avut doi copii, iar soția lui a fost prorociță. Din moment ce a avut acces în Templu (6:6), ne asumăm că ar fi putut fi din neam de preoți. Isaia a slujit ca proroc aproximativ 60 de ani (740-680 î. Cr.), în vremea în care Israelul a fost dus în robie (722-721 î. Cr.).

Lucrarea lui este vastă și diversă. A prorocit mult despre Ierusalim, pe care-l numește în 30 de feluri diferite. De asemenea, a prorocit despre Iuda, Israel și despre celelalte națiuni ale lumii (Isaia 2:4; 5:26; 40:15, 17, 22; 66:18). El a prorocit mult despre Mileniu și despre Mesia, anticipând multe evenimente petrecute în viața Domnului Isus Cristos: nașterea Sa (7:17; 9:6), dumnezeirea Sa (9:6-7), lucrarea Sa (9:1-2; 42:1-7; 61:1-2), suferințele și moartea Sa (52:1-53:12), împărăția Sa viitoare (cap. 2, 11, 65).

Următorul segment este format din patru capitole (36-39). Ideea principală este că Dumnezeu este suveran și poate să-Și respecte Cuvântul cu privire la protecția poporului Său în fața amenințării armatei asiriene.

Cele 22 de versete ale capitolului 36 prezintă atacul asirian sub împăratul Sanherib. Ezechia a făcut pregătiri serioase pentru a rezista armatei asiriene (2 Împărați 20:20; 2 Cronici 32:30). Canalul de apă de la Siloam a fost construit în perioada aceea ca o încercare de a furniza apă Ierusalimului asediat. Regele Sanherib l-a trimis pe Rabsache, un ofițer superior, să-l intimideze pe Ezechia și conducătorii militari. Rabsache a adus argumente puternice:

1.     Ezechia nu poate salva Iuda; armata este mică și slabă: „Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei, şi-ţi voi da două mii de cai; să vedem dacă poţi face rost de călăreţi ca să încalece pe ei!” (vers. 8)

2.     Ofițerul a înșirat ultimele cetăți cucerite pentru a-i îngrozi pe evrei: „Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sunt dumnezeii din Sefarvaim? Şi unde sunt dumnezeii Samariei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea?” (vers. 19)

3.     Egiptul nu este o soluție, are o armată neputincioasă: „Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat ca sprijin această trestie ruptă, care înţeapă şi străpunge mâna oricui se sprijină pe ea! Aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el.” (vers. 6)

4.     Rabsache susținea că Dumnezeu l-a trimis pe Sanherib să distrugă Iuda: „Şi apoi, fără voia Domnului m-am suit eu împotriva ţării acesteia s-o nimicesc? Domnul mi-a zis: ‘Suie-te împotriva ţării acesteia şi nimiceşte-o!’” (vers. 10)

În urma discursului lui Rabsache, căpeteniile lui Iuda au venit speriate la Ezechia: „Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit astfel la Ezechia cu hainele sfâşiate şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.” (vers. 22)

Capitolul 36 se încheie cu Ierusalimul înconjurat de puternica armată asiriană, în timp ce căpeteniile israeliene erau speriate, poporul era îngrozit, iar Ezechia căuta soluții. Dumnezeu însă era pe tron.

Uneori suntem asemenea lui Ezechia și poporului său speriat. Uităm că Dumnezeu este pe tron. Este un timp potrivit să ne reangajăm să ne încredem în Dumnezeu, oricât de mare este armata dușmană și oricât de amenințător și batjocoritor este purtătorul de cuvânt al diavolului. Vom face de fiecare dată tot ce putem și apoi vom lăsa liniștiți lucrurile în mâna Domnului, oricât de gravă ar fi situația în care ne aflăm.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, December 23, 2024 – Isaiah 36:1-22

Isaiah was respected and welcomed with familiarity by kings Ahaz and Hezekiah (chapters 7 and 37). He served as a royal chronicler during the reigns of Uzziah and Hezekiah (2 Chronicles 26:22; 32:32). His book bears the mark of a man with an exceptional education and a representative of high society.

Isaiah was married (7:3), had two children, and his wife was a prophetess. Since he had access to the Temple (6:6), it is assumed he may have descended from a priestly lineage. Isaiah served as a prophet for approximately 60 years (740–680 BC), during which Israel was taken into captivity (722–721 BC).

His work is vast and diverse. He prophesied extensively about Jerusalem, which he refers to by 30 different names. He also prophesied about Judah, Israel, and other nations of the world (Isaiah 2:4; 5:26; 40:15, 17, 22; 66:18). Isaiah spoke frequently about the Millennium and the Messiah, foretelling many events in the life of Jesus Christ: His birth (7:14; 9:6), His divinity (9:6-7), His ministry (9:1-2; 42:1-7; 61:1-2), His suffering and death (52:1–53:12), and His future kingdom (chapters 2, 11, 65).

The next section of the book of Isaiah comprised four chapters (36–39). The main idea is that God is sovereign and able to fulfill His Word regarding the protection of His people against the threat of the Assyrian army.

The 22 verses of chapter 36 recount the Assyrian attack under King Sennacherib. Hezekiah made serious preparations to withstand the Assyrian army (2 Kings 20:20; 2 Chronicles 32:30). The Siloam water channel was built during this time as an attempt to supply water to besieged Jerusalem. King Sennacherib sent Rabshakeh, a senior officer, to intimidate Hezekiah and his military leaders. Rabshakeh presented strong arguments:

1.     Hezekiah cannot save Judah; the army is small and weak:
“Come now, make a bargain with my master, the king of Assyria: I will give you two thousand horses—if you can put riders on them!” (verse 8)

2.     The officer listed the last conquered cities to frighten the Jews:
“Where are the gods of Hamath and Arpad? Where are the gods of Sepharvaim? Have they rescued Samaria from my hand?” (verse 19)

3.     Egypt is not a solution, as it has a powerless army:
“Look, I know you are depending on Egypt, that splintered reed of a staff, which pierces the hand of anyone who leans on it! Such is Pharaoh king of Egypt to all who depend on him.” (verse 6)

4.     Rabshakeh claimed that God sent Sennacherib to destroy Judah:
“Furthermore, have I come to attack and destroy this land without the Lord? The Lord himself told me to march against this country and destroy it.” (verse 10)

After Rabshakeh’s speech, Judah’s leaders came to Hezekiah in fear:
“Then Eliakim son of Hilkiah the palace administrator, Shebna the secretary, and Joah son of Asaph the recorder went to Hezekiah, with their clothes torn, and told him what the field commander had said.” (verse 22)

Chapter 36 concludes with Jerusalem surrounded by the powerful Assyrian army, the Israelite leaders terrified, the people frightened, and Hezekiah seeking solutions. However, God was still on the throne.

Sometimes we are like Hezekiah and his frightened people. We forget that God is on the throne. This is a fitting time to renew our trust in God, no matter how large the enemy’s army or how threatening and mocking the devil’s spokesperson may be. We will do everything we can and then leave things in God’s hands, no matter how serious the situation we face.