22 decembrie

Duminică, 22 decembrie 2024, Isaia 35:1-10

Capitolul 35 este ultimul din segmentul 13-35, care încheie grupul de învățături despre națiuni și suveranitatea lui Dumnezeu asupra lor.

Capitolele 1-12 întreabă dacă Dumnezeu, diferit de toți ceilalți idoli care aglomerează înălțimile, este capabil să elibereze Israelul de Imperiul Asirian și de alte amenințări mari. Capitolele 13-35 răspund afirmativ. Capitolul 34 a vorbit despre judecată: judecata națiunilor și judecata Edomului, dușmanul Israelului. Capitolul 35 prezintă restaurarea, eliberarea, binecuvântarea.

În sens literal, mesajul se referă la întoarcerea Israelului din exilul babilonian. În sens alegoric, mesajul se referă la intrarea în Mileniu.

Capitolul 35 se împarte în trei secțiuni:

1.     Mesajul primei secțiuni aduce promisiunea restaurării naturii și a mângâierii celor disperați (vers. 1-4). În capitolul 34, țara înfloritoare a Edomului a devenit un deșert, în timp ce în capitolul 35, deșertul va deveni o grădină înfloritoare: „Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori şi va sări de bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru.” (vers. 1-2)

2.     Cea de-a doua secțiune proclamă salvarea folosind două metafore (vers. 5-7):

(a)   Oameni bolnavi, incapacitați, vor fi vindecați de Dumnezeu.

(b)  Deșertul va deveni asemenea unei grădini bine udate.

1.     „Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta de bucurie, căci în pustie vor ţâşni ape şi în pustietate pâraie; marea de nisip se va preface în iaz şi pământul uscat, în izvoare de ape.” (vers. 5-7a)

2.     Cea de-a treia secțiune precizează întoarcerea celor răscumpărați la Dumnezeu și concentrarea acestora pe părtășia cu Creatorul lor (vers. 9-10): „Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!” (vers. 10)

Este mai mult decât impresionant să fim martorii împlinirii a sute de profeții din Vechiul Testament într-o perioadă de aproximativ 2000 de ani. Numai un Dumnezeu viu, suveran și atotputernic putea să promită și apoi să împlinească. Neascultarea față de acest Dumnezeu este păcat, asemenea neîncrederii.

Să ne rugăm Domnului să fim tari în credință și în speranță, adică să rămânem credincioși în prezent și în viitor.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, December 22, 2024, Isaiah 35:1-10

Chapter 35 is the last of the section 13–35, which concludes the group of teachings about nations and God’s sovereignty over them.

Chapters 1–12 ask whether God, unlike all the other idols crowding the high places, is capable of delivering Israel from the Assyrian Empire and other great threats. Chapters 13–35 answer affirmatively. Chapter 34 speaks of judgment: judgment of the nations and judgment of Edom, Israel’s enemy. Chapter 35 presents restoration, liberation, and blessing.

In a literal sense, the message refers to Israel's return from Babylonian exile. In an allegorical sense, the message refers to entering the Millennium.

Chapter 35 is divided into three sections:

1.     The first section brings the promise of nature’s restoration and comfort to the despairing (verses 1–4). In chapter 34, Edom’s flourishing land became a desert, while in chapter 35, the desert would become a flourishing garden:
“The desert and the parched land will be glad; the wilderness will rejoice and blossom. Like the crocus, it will burst into bloom; it will rejoice greatly and shout for joy. The glory of Lebanon will be given to it, the splendor of Carmel and Sharon; they will see the glory of the Lord, the splendor of our God.” (verses 1–2)

2.     The second section proclaims salvation using two metaphors (verses 5–7):
(a) Sick and disabled people would be healed by God.
(b) The desert would become like a well-watered garden.
“Then will the eyes of the blind be opened and the ears of the deaf unstopped. Then will the lame leap like a deer, and the mute tongue shout for joy. Water will gush forth in the wilderness and streams in the desert. The burning sand will become a pool, the thirsty ground bubbling springs.” (verses 5–7a)

3.     The third section specifies the return of the redeemed to God and their focus on fellowship with their Creator (verses 9–10):
“But only the redeemed will walk there, and those the Lord has rescued will return. They will enter Zion with singing; everlasting joy will crown their heads. Gladness and joy will overtake them, and sorrow and sighing will flee away.” (verses 10)

It is nothing short of remarkable to witness the fulfillment of hundreds of Old Testament prophecies over a period of approximately 2,000 years. Only a living, sovereign, and omnipotent God could promise and then fulfill. Disobedience to this God is sin, as is unbelief.

Let us pray to the Lord to remain steadfast in faith and hope, staying faithful in both the present and the future.