21 iunie

Vineri, 21 iunie 2024 – Psalm 55:1-23

Psalmul de față ne arată un David neajutorat și disperat, un rege care simțea că este părăsit de Dumnezeu, un Iov al generației lui. Tradiția ebraică aplică Psalmul 55 la trădarea lui Ahitofel, sfetnicul de încredere al lui David, care a trecut de partea lui Absalom în timpul răzvrătirii acestuia.

„Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te ascunde de cererile mele! Ascultă-mă şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frământ din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău” (vers. 1-3).

David se simte singur și îngrozit: ,,Îmi tremură inima în mine şi mă cuprinde spaima morţii, mă apucă frica şi groaza şi mă iau fiorii” (ver. 4-5). Ne este greu să-l identificăm pe marele rege David cu aceste versete îmbibate de frică și lipsă de speranță. David, care s-a luptat cu Goliat și l-a ucis, ar fi vrut să evadeze acum din fața dușmanilor săi: ,,Eu zic: `O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!` Da, aş fugi departe de tot şi m-aş duce să locuiesc în pustie. Aş fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năprasnic şi de furtuna aceasta” vers. 6-8).

David se regăsește, se încrede în Dumnezeu și își recapătă echilibrul spiritual: ,,Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa… Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sunt împotriva mea! Dumnezeu va auzi şi-i va smeri, El, care din veşnicie stă pe scaunul Lui de domnie.” (vers. 16, 18-19)

Este izbitoare diferența dintre frica lui David menționată în introducerea psalmului și încrederea care guvernează starea lui sufletească în încheiere. Este de remarcat faptul că situația în care se afla nu s-a schimbat, însă s-a schimbat reacția lui David la situația în care se afla. Nu problema este marea noastră problemă, ci felul greșit de a reacționa la problema pe care o avem. Fie lăsăm problema să ne îngrozească, fie lăsăm încrederea în Dumnezeu să ne ridice deasupra problemei.

David încheie într-o notă de optimism din care lipsește cu desăvârșire frica și disperarea, chiar dacă situația înca nu s-a schimbat.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru dragoste, încredere, răbdare și speranță.

,,În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste” (1 Ioan 4:18).

Friday, June 21, 2024 – Psalm 55:1-23

This Psalm presents a helpless and desperate David, a king who felt abandoned by God, a Job of his generation. Hebrew tradition applies Psalm 55 to the betrayal of Ahithophel, David's trusted advisor, who sided with Absalom during his rebellion.

“Listen to my prayer, O God, do not ignore my plea; hear me and answer me. My thoughts trouble me and I am distraught because of what my enemy is saying, because of the threats of the wicked” (verses 1-3).

David feels alone and terrified: “My heart is in anguish within me; the terrors of death have fallen on me. Fear and trembling have beset me; horror has overwhelmed me” (verses 4-5). It is hard to identify the great King David with these verses filled with fear and hopelessness. David, who fought and killed Goliath, now wished to escape from his enemies: “I said, 'Oh, that I had the wings of a dove! I would fly away and be at rest. I would flee far away and stay in the desert; I would hurry to my place of shelter, far from the tempest and storm'” (verses 6-8).

David finds himself, trusts in God, and regains his spiritual balance: “As for me, I call to God, and the Lord saves me… He rescues me unharmed from the battle waged against me, even though many oppose me. God, who is enthroned from of old, who does not change—he will hear them and humble them” (verses 16, 18-19).

The difference between David's fear mentioned in the introduction of the Psalm and the confidence that governs his spiritual state in the conclusion is striking. It is noteworthy that his situation had not changed, but David's reaction to his situation had changed. The current problem itself is not our greatest problem, but the wrong way of reacting to the problem we have. Either we let the problem terrify us, or we let trust in God lift us above the problem.

David concludes on a note of optimism devoid of fear and despair, even though the situation has not yet changed.

Let us pray to God for love, trust, patience, and hope.

“There is no fear in love. But perfect love drives out fear, because fear has to do with punishment. The one who fears is not made perfect in love” (1 John 4:18).