21 iuie
21 iuie
Duminică, 21 iulie 2024, Psalm 85:1-13
Acest psalm al fiilor lui Core a fost scris, cel mai probabil, după întoarcerea evreilor din Babilon: ,,Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov…” (vers. 1)
Mesajul acestui psalm atrage atenția asupra a două realități:
1. Ruinele Ierusalimului care vorbeau despre un popor care a ieșit de sub stăpânirea lui Dumnezeu. În cei 70 de ani de robie, Ierusalimul și Templul au devenit o grămadă nesfârșită de dărâmături. Priveliștea aceasta dramatică i-a întâmpinat pe toți evreii din exil care au reușit să revină în Ierusalim.
2. Promisiunea restaurării care atrage atenția asupra îndurării lui Dumnezeu: ,,…ai iertat nelegiuirea poporului Tău, i-ai acoperit toate păcatele; Ţi-ai abătut toată aprinderea şi Te-ai întors din iuţimea mâniei Tale. Întoarce-ne iarăşi, Dumnezeul mântuirii noastre! Încetează-Ţi mânia împotriva noastră!” (vers. 2a-4)
Psalmul acesta este asemenea unei rugăciuni de mulțumire adresate lui Dumenzeu și este dominat de o notă de optimism și speranță: ,,Domnul ne va da şi fericirea, şi pământul nostru îşi va da roadele. Dreptatea va merge şi înaintea Lui şi-L va şi urma, călcând pe urmele paşilor Lui” (vers. 12-13).
Dumnezeu i-a scos pe evrei din Egipt, însă nu a putut să scoată Egiptul din ei. Au rămas aplecați spre idolatrie și infidelitate, drept pentru care au fost aspru pedepsiți de Dumnezeu – patru sute treizeci de ani au fost robi în Egipt: ,,Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.” (Exod 12:40-41)
Șaptezeci de ani au fost robi în Babilon: ,,Pe cei ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, până la stăpânirea împărăţiei perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani.” (2 Cronici 36:20-22)
Este de neînțeles bunătatea și mila lui Dumnezeu care îi iartă, le redă din nou libertatea și binecuvântarea. Acesta este Dumnezeul care L-a trimis pe Cristos la noi să fie ,,Mielul lui Dumnezeu”, Mielul care urma să fie sacrificat pentru păcat.
Să ne rugăm Domnului pentru puterea de a trăi în puritate, păstrându-ne neprihănirea primită prin Cristos.
Pastor Luigi Mițoi
Sunday, July 21, 2024 – Psalm 85:1-13
This psalm of the sons of Korah was likely written after the return of the Jews from Babylon: “You, Lord, showed favor to your land; you restored the fortunes of Jacob.” (verse 1)
The message of this psalm draws attention to two realities:
- The ruins of Jerusalem, which spoke of a people who had fallen from God's favor. During the 70 years of captivity, Jerusalem and the Temple became a heap of endless ruins. This dramatic sight greeted all the exiled Jews who managed to return to Jerusalem.
- The promise of restoration, which highlights God's mercy: “You forgave the iniquity of your people and covered all their sins. You set aside all your wrath and turned from your fierce anger. Restore us again, God our Savior, and put away your displeasure toward us.” (verses 2a-4)
This psalm is like a prayer of thanksgiving addressed to God and is dominated by a note of optimism and hope: “The Lord will indeed give what is good, and our land will yield its harvest. Righteousness goes before him and prepares the way for his steps.” (verses 12-13)
God brought the Jews out of Egypt, but He could not take Egypt out of them. They remained inclined towards idolatry and infidelity, for which they were severely punished by God – they were slaves in Egypt for four hundred and thirty years: “Now the length of time the Israelite people lived in Egypt was 430 years. At the end of the 430 years, to the very day, all the Lord’s divisions left Egypt.” (Exodus 12:40-41)
Seventy years they were captives in Babylon: “He carried into exile to Babylon the remnant, who escaped from the sword, and they became servants to him and his successors until the kingdom of Persia came to power. The land enjoyed its sabbath rests; all the time of its desolation it rested, until the seventy years were completed in fulfillment of the word of the Lord spoken by Jeremiah.” (2 Chronicles 36:20-22)
The kindness and mercy of God, who forgives them, restores their freedom and blessing, is incomprehensible. This is the God who sent Christ to us to be the “Lamb of God,” the Lamb who was to be sacrificed for sin.
Let us pray to the Lord for the strength to live in purity, keeping the righteousness received through Christ.