22 iunie
22 iunie
Luni, 22 iulie 2024, Psalm 86:1-17
Acest psalm al lui David este o rugăciune care împletește într-un mod unic lauda adresată lui Dumnezeu cu verbalizarea pocăinței și strigătul după ajutor.
Psalmul are două caracteristici de bază care se suprapun, generând ideea centrală a cântării.
1. Prima caracteristică este faptul că, în cele 17 versete ale psalmului, David se referă la sine însuși de 35 de ori. Fiecare referire este însoțită de prezentarea unei nevoi sau de adresarea unei cereri: ,,Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculţi.” (vers. 7)
2. Cea de-a doua caracteristică vine din faptul că numele lui Dumnezeu este pomenit de 17 ori. În consecință, ideea de bază a psalmului împletește declarațiile despre Dumnezeu cu cererile psalmistului: ,,Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.” (vers. 8)
Strigătul omului după ajutorul Creatorului face ca vulnerabilitatea umană să fie protejată de suveranitatea divină. În călătoria omului prin viață, Dumnezeu este singurul lui sprijin și ajutor. Din acest motiv, viața omului trebuie să se deruleze în prezența lui Dumnezeu: ,,Pleacă-Ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele! Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculţi.” (vers. 6-7)
Problema omului este necazul prin care trece: ,,ziua necazului meu.”
Speranța omului este că Dumnezeu îl va scăpa: ,,căci m-asculți.”
Soluția omului este să-L caute pe Dumnezeu: ,,Te voi chema.”
Pentru ca problema omului a fost soluționată de Dumnezeu în ziua în care s-a rugat, ca un semn al recunoștinței, omul a făcut una dintre cele mai frumoase mărturisiri la adresa Creatorului: ,,Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.” (vers. 8)
Din nevoie omul Îl roagă pe Dumnezeu să-l ajute. Din recunoștință, omul trebuie să I se închine lui Dumnezeu și să-I mulțumească. Prezența cererii reclamă adresarea mulțumirii. Cine are nevoie să ceară trebuie să învețe să mulțumească.
În rugăciunea care urmează, indiferent dacă va fi sau nu prezentată o cerere, ne vom face timp să mulțumim. Cu ce am rămâne dacă Dumnezeu Și-ar lua înapoi tot ce ne-a dat? Această conștientizare reclamă prezentarea recunoștinței.
Pastor Luigi Mițoi
Monday, July 22, 2024 – Psalm 86:1-17
This psalm of David is a prayer that uniquely intertwines praise addressed to God with the verbalization of repentance and the cry for help.
The psalm has two basic characteristics that overlap, generating the central idea of the song:
- The first characteristic is that in the 17 verses of the psalm, David refers to himself 35 times. Each reference is accompanied by the presentation of a need or the addressing of a request: “I call on you in the day of my trouble, for you will answer me.” (verse 7)
- The second characteristic is that the name of God is mentioned 17 times. Consequently, the central idea of the psalm intertwines declarations about God with the psalmist's requests: “Among the gods there is none like you, Lord; no deeds can compare with yours.” (verse 8)
Man’s cry for the Creator's help makes human vulnerability protected by divine sovereignty. In man's journey through life, God is his only support and help. For this reason, man's life must unfold in the presence of God: “Hear my prayer, Lord; listen to my cry for mercy. When I am in distress, I call to you, because you answer me.” (verses 6-7)
Man's problem is the trouble he is going through: “the day of my trouble.”
Man's hope is that God will deliver him: “for you answer me.”
Man's solution is to seek God: “I will call on you.”
Because man's problem was solved by God on the day he prayed, as a sign of gratitude, man made one of the most beautiful confessions about the Creator: “Among the gods there is none like you, Lord; no deeds can compare with yours.” (verse 8)
Out of need, man asks God to help him. Out of gratitude, man must worship and thank God. The presence of the request demands the expression of thanks. Whoever needs to ask must learn to give thanks.
In the following prayer, whether or not a request is presented, we will take time to give thanks. What would we be left with if God took back everything He has given us? This awareness demands the expression of gratitude.