2 iulie
2 iulie
2 iulie, 2024
Marți, 2 iulie, 2024, Psalm 66:1-20
Nu știm cine a scris psalmul de față, cel mai probabil a fost scris de regele Ezechia după înfrângerea lui Sanherib, regele asirian din secolul VII.
Conținutul psalmului 66 poate fi împărțit în mai multe părți:
- Psalmistul vorbește poporului despre Dumnezeu (vers. 1-9, 16)
Primele nouă versete se constituie într-o apologie a minunilor lui Dumnezeu făcute cu poporul Său. Sunt remarcate suveranitatea, stăpânirea, atotputernicia, bunătatea și mila.
Scriitorul cheamă poporul să se închine lui Dumnezeu și să își exprime recunoștința, mulțumirea și adorarea pentru toate minunile făcute. Psalmistul se adresează tuturor oamenilor folosind în permanență pluralul: “înălțați” (vers. 1), “cântați” (vers. 2), “ziceți” (vers. 3), “veniți” (vers. 5), “binecuvântați” (vers. 8).
El nu-L privatizează pe Dumnezeu transformându-L în proprietatea unui singur om. “Înălțați lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toți locuitorii pământului!” (vers. 1).
- Psalmistul îi vorbește lui Dumnezeu (vers. 10-15)
Scriitorul evocă experiențele prin care israeliții au trecut și Dumnezeu i-a protejat, i-a scăpat, le-a purtat de grijă.
“Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul” (vers. 10). “Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc și prin apă, dar Tu ne-ai scos și ne-ai dat belșug” (vers. 12).
De asemenea, acest pasaj remarcă reacția poporului la harul măreț al lui Dumnezeu manifestat către el. “De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi-de-tot, îmi voi împlini juruințele făcute Ție, juruințe care mi-au ieșit de pe buze, pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtorare. Îți voi aduce oi grase ca ardere-de-tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi împreună cu țapi.” (vers. 13-15).
În acest psalm, manifestarea recunoștinței și aducerea aminte a milei și bunătății lui Dumnezeu este religie.
- Psalmistul mărturisește experiența lui cu Dumnezeu și menționează reacția laudelor lui la adresa Creatorului (vers. 17-20).
“Am strigat către El cu gura mea, și îndată lauda a fost pe limba mea. Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele. Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea și nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!”
Cu aceeași dragoste, milă și bunătate ne-a îmbrățișat Dumnezeu și pe noi, drept pentru care, aceeași reacție de mulțumire, laudă și recunoștință trebuie să manifestăm și noi pentru Dumnezeu.
În rugăciunea care urmează ne vom smeri și cu mare bucurie ne vom închina Dumnezeului nostru care ne-a ridicat din căderile noastre, din boli și necazuri.
“Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea și nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!” (vers. 20).
Pastor Luigi Mițoi
Tuesday, July 2, 2024 – Psalm 66:1-20
We do not know who wrote this psalm; it was likely written by King Hezekiah after the defeat of Sennacherib, the Assyrian king of the 7th century.
The content of Psalm 66 can be divided into several parts:
1. The Psalmist speaks to the people about God (verses 1-9, 16)
The first nine verses constitute an apology of God's miracles performed for His people. Sovereignty, dominion, omnipotence, goodness, and mercy are all highlighted.
The writer calls the people to worship God and to express their gratitude, thanks, and adoration for all the miracles He has performed. The psalmist addresses all people, constantly using the plural: “shout” (verse 1), “sing” (verse 2), “say” (verse 3), “come” (verse 5), “praise” (verse 8).
He does not privatize God, transforming Him into the property of a single person. “Shout for joy to God, all the earth!” (verse 1).
2. The Psalmist speaks to God (verses 10-15)
The writer evokes the experiences which the Israelites have been through and how God protected them, saved them, and cared for them.
“For you, God, tested us; you refined us like silver” (verse 10). “You let people ride over our heads; we went through fire and water, but you brought us to a place of abundance” (verse 12).
This passage also highlights the people's reaction to the great grace of God manifested towards them. “I will come to your temple with burnt offerings and fulfill my vows to you— vows my lips promised and my mouth spoke when I was in trouble. I will sacrifice fat animals to you and an offering of rams; I will offer bulls and goats” (verses 13-15).
In this psalm, the manifestation of gratitude and the remembrance of God's mercy and goodness is religion.
3. The Psalmist testifies to his experience with God and mentions his response of praise to the Creator (verses 17-20)
“I cried out to him with my mouth; his praise was on my tongue. If I had cherished sin in my heart, the Lord would not have listened; but God has surely listened and has heard my prayer. Praise be to God, who has not rejected my prayer or withheld his love from me!”
With the same love, mercy, and goodness, God has embraced us as well. Therefore, we must also manifest the same reaction of thanks, praise, and gratitude to God.
In our following prayer, we will humble ourselves and with great joy, we will worship our God who has lifted us from our falls, from illnesses, and troubles.
“Praise be to God, who has not rejected my prayer or withheld his love from me!” (verse 20).
Pastor Luigi Mițoi