18 februarie

Marți, 18 februarie 2025, Ieremia 27:1-22

Capitolele 26-29 prezintă conflictele personale ale profetului Ieremia, care se confruntă cu reacția violentă a prorocilor, preoților și a poporului. În capitolul 26, preoții, prorocii și poporul l-au prins pe Ieremia și l-au amenințat cu moartea (26:7-9). Căpeteniile administrative l-au scos din mâinile lor și l-au scăpat pe Ieremia (26:16-20).

În capitolul 27, Dumnezeu l-a trimis pe Ieremia să ilustreze viitoarea ocupație babiloniană prin purtarea unui jug greu pe umeri (unor juguri), pe care urma mai apoi să-l trimită națiunilor din jur: „Așa mi-a vorbit Domnul: ‘Fă-ți niște legături și niște juguri și puneți-le la gât. Trimite-le împăratului Edomului, împăratului Moabului, împăratului copiilor lui Amon, împăratului Tirului și împăratului Sidonului, prin trimișii care au venit la Ierusalim, la Zedechia, împăratul lui Iuda.” (vers. 2-3)

Asistăm din nou la o ilustrare a profeției, la un act profetic care transmite ideea umilinței, suferinței, oprimării și robiei. În cartea Ieremia au mai existat astfel de parabole puse în scenă – spre exemplu brâul de in și vasele de lut.

Împreună cu jugul, Ieremia a trimis profeția primită de la Dumnezeu, care avea următoarea idee centrală: țara care se revolta împotriva Babilonului se revolta, de fapt, împotriva Domnului și urma să fie distrusă din cauza revoltei sale: „Dar, dacă un popor sau o împărăție nu se va supune lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și nu-și va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete și cu ciumă’, zice Domnul, ‹până îl voi nimici prin mâna lui. Dar, pe poporul care își va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului și care-i va fi supus, îl voi lăsa în țara lui’, zice Domnul, ‹ca s-o lucreze și să locuiască în ea.’” (vers. 8, 11)

Același mesaj l-a transmis regelui Zedechia: „Am spus întocmai aceleași lucruri lui Zedechia, împăratul lui Iuda:’Plecați-vă grumazul sub jugul împăratului Babilonului, supuneți-vă lui și poporului lui, și veți trăi.’ ” (vers. 12)

Adevărul este că această profeție seamănă cu o trădare în toată regula. Nici nu este de mirare că Ieremia s-a confruntat cu o împotrivire atât de vehementă.

Mesajul profetic a fost trimis și preoților și întregului popor: „Am vorbit și preoților și întregului popor și le-am spus: «Așa vorbește Domnul: ‘N-ascultați de cuvintele prorocilor voștri, care vă prorocesc și zic: „Iată că uneltele Casei Domnului vor fi aduse în curând din Babilon!” Căci ei vă prorocesc minciuni. Nu-i ascultați; supuneți-vă împăratului Babilonului și veți trăi. Pentru ce să ajungă cetatea aceasta o dărâmătură?’” (vers. 16-17)

Este interesant să remarcăm faptul că mesajul profetului adresat preoților și poporului a conținut și ce să nu facă, nu doar ce să facă. Ieremia le-a spus să se supună regelui Nebucadnețar, însă să nu se încreadă în mesajul prorocilor din generația lor.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru discernământ, călăuzire și înțelepciune, ca să putem deosebi vocea Domnului de celelalte voci.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, February 18, 2025 – Jeremiah 27:1-22

Chapters 26-29 present the personal conflicts of the prophet Jeremiah as he faces the violent reaction of the prophets, priests, and the people. In chapter 26, the priests, prophets, and people seized Jeremiah and threatened him with death (26:7-9). The administrative leaders rescued him from their hands and spared his life (26:16-20).

In chapter 27, God sent Jeremiah to illustrate the future Babylonian occupation by carrying a heavy yoke on his shoulders (several yokes), which he was then to send to the surrounding nations: “This is what the Lord said to me: ‘Make a yoke out of straps and crossbars and put it on your neck. Then send word to the kings of Edom, Moab, Ammon, Tyre, and Sidon through the envoys who have come to Jerusalem to Zedekiah king of Judah.’” (v. 2-3)

Once again, we see a prophetic illustration—an enacted parable conveying the idea of humiliation, suffering, oppression, and captivity. The book of Jeremiah contains other such enacted parables, such as the linen belt and the clay jars.

Along with the yoke, Jeremiah sent the prophecy he had received from God, which carried this central message: any nation that rebelled against Babylon was, in fact, rebelling against the Lord and would be destroyed because of its defiance: “‘If, however, any nation or kingdom will not serve Nebuchadnezzar king of Babylon or bow its neck under his yoke, I will punish that nation with the sword, famine, and plague,’ declares the Lord, ‘until I destroy it by his hand. But if any nation will bow its neck under the yoke of the king of Babylon and serve him, I will let that nation remain in its own land to till it and to live there,’ declares the Lord.” (v. 8, 11)

The same message was given to King Zedekiah: “I gave the same message to Zedekiah king of Judah. I said, ‘Bow your neck under the yoke of the king of Babylon; serve him and his people, and you will live.’” (v. 12)

The truth is, this prophecy sounds like outright betrayal. No wonder Jeremiah faced such fierce opposition.

The prophetic message was also sent to the priests and the entire people: “I told the priests and all the people, ‘This is what the Lord says: Do not listen to the words of your prophets who say, “Very soon now the articles from the Lord’s house will be brought back from Babylon.” They are prophesying lies to you. Do not listen to them. Serve the king of Babylon, and you will live. Why should this city become a ruin?’” (v. 16-17)

It is interesting to note that the prophet’s message to the priests and people included not only what to do but also what not to do. Jeremiah told them to submit to King Nebuchadnezzar but not to trust the messages of the prophets of their generation.

Let us pray to God for discernment, guidance, and wisdom so that we may distinguish the voice of the Lord from all other voices.