17 septembrie

Marți, 17 septembrie 2024, Psalm 142:1-7

Psalmul de față este o rugăciune a lui Dumnezeu în care cere ajutorul și protecția divină. Fugarul David este urmărit de Saul, socrul său, și se ascunde într-o peșteră pentru a-și scăpa viața. Rugăciunea lui este o plângere, în care iese în evidență amărăciunea unui om nedreptățit și durerea sfâșietoare a singurătății lui: ,,Aruncă-Ţi ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu” (vers. 4).

Drumul lui este plin de curse și obstacole: ,,Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.” (vers. 3b) David recunoaște că dușmanii lui sunt mai mulți și mai tari decât el: ,,Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot! Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine!” (vers. 6) Fiind în strâmtorare și necaz, David Îi cere ajutorul lui Dumnezeu: ,,Îmi vărs necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.” (vers. 2)

În ciuda situației dramatice, a faptului că viața era amenințată, David are o deplină încredere în Dumnezeu: ,,Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii.” (vers. 5)

Structura psalmului este specifică temei pe care o prezintă:

1.     Strigătul lui David (vers. 1-2): ,,Cu glasul meu strig către Domnul.” (vers. 1a) Cu cât este necazul mai mare, cu atât volumul vocii este mai tare și poziția corpului este mai aproape de pământ (îngenunchiat sau cu întins cu fața la pământ).

2.     Plângerea lui David (vers. 3-4): ,,nimănui nu-i pasă de sufletul meu.” (vers. 4b) De multe lucruri le-a păsat oamenilor din generația lui David (tron, poziții, bani, oportunități…), dar de sufletul lui nu i-a păsat nimănui. Slavă lui Dumnezeu pentru că Lui I-a păsat de sufletul lui David!

3.     Cererea lui David (vers. 5-7): ,,izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc.” (vers. 7b) Dumnezeu este personificarea izbăvirii, El este Izbăvitorul nostru: ,,Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic, căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele şi El m-a mântuit.” (Isaia 12:2) Dumnezeu a fost suficient pentru David să-l scape de mulțimea care-l urmărea să-l ucidă.

Și astăzi Dumnezeu este Domnul. El este Izbăvitorul, Mângâietorul, Vindecătorul. El este totul pentru noi, este mila noastră. Să ne aruncăm în brațele Sale în rugăciunea aceasta și să ne găsim liniștea, echilibrul și pacea sufletească.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, September 17, 2024 – Psalm 142:1-7

This psalm is a prayer to God asking for divine help and protection. The fugitive David is pursued by Saul, his father-in-law, and hides in a cave to save his life. His prayer is a lament, highlighting the bitterness of an unjust man and the heart-wrenching pain of his loneliness: “Look to my right and see; no one is concerned for me. I have no refuge; no one cares for my life” (v. 4).

His path is full of traps and obstacles: “In the path where I walk, people have hidden a snare for me” (v. 3b). David acknowledges that his enemies are more numerous and stronger than him: “Listen to my cry, for I am in desperate need; rescue me from those who pursue me, for they are too strong for me” (v. 6). In his distress and trouble, David asks for God's help: “I pour out before him my complaint; before him I tell my trouble” (v. 2).

Despite the dramatic situation and the threat to his life, David has complete trust in God: “I cry to you, Lord; I say, ‘You are my refuge, my portion in the land of the living’” (v. 5).

The structure of the psalm is specific to the theme it presents:

1.     David’s Cry (v. 1-2): “I cry aloud to the Lord” (v. 1a). The greater the trouble, the louder the cry, and the closer the body position is to the ground (kneeling or face down).

2.     David’s Lament (v. 3-4): “No one cares for my life” (v. 4b). Many things mattered to the people of David's generation (throne, positions, money, opportunities…), but no one cared about his soul. Glory to God because He cared for David’s soul!

3.     David’s Request (v. 5-7): “Rescue me from those who pursue me” (v. 7b). God is the embodiment of deliverance; He is our Deliverer: “Surely God is my salvation; I will trust and not be afraid. The Lord, the Lord himself, is my strength and my defense; he has become my salvation” (Isaiah 12:2). God was enough for David to save him from the multitude that sought to kill him.

Today, God is still Lord. He is the Deliverer, Comforter, Healer. He is everything to us; He is our mercy. Let us throw ourselves into His arms in this prayer and find peace, balance, and spiritual tranquility.