16 septembrie

Luni, 16 septembrie 2024, Psalm 141:1-10

Psalmul 141 scris de regele David este, de fapt, o rugăciune de seară pentru sfințire și protecție, pentru ocrotire și călăuzire: ,,De aceea, către Tine, Doamne Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul! Păzeşte-mă de cursa pe care mi-o întind ei şi de piedicile celor ce fac răul!” (vers. 8-9)

Psalmistul caută ajutorul și înțelepciunea lui Dumnezeu pentru a rezista ademenirilor celor care încearcă să-l atragă în sfera lor de influență. Prin ispitele venite din interiorul inimii lui, dar și prin influența celor răi din exterior, el este ispitit să imite stilul lor de viață – lingușitor, înșelător și amenințător. Rugăciunea de cerere a lui David este împletită cu rugăciunea de laudă la adresa lui Dumnezeu.

Psalmul are trei părți:

1.     Rugăciunea de seară (vers. 1-2): ,,Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu când Te chem! Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!” David nu vrea să treacă în ziua următoare cu vinovăția din ziua precedentă, dar nici cu îngrijorările care îi fură pacea și bucuria.

2.     Rugăciunea pentru sfințire (vers. 3-7): ,,Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele! Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul, şi să nu mănânc din ospeţele lor! Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este bine-venită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu! Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înălţa întruna împotriva răutăţii lor. Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor, atunci vor asculta cuvintele mele şi vor vedea că sunt plăcute. Cum se brăzdează şi se spintecă pământul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormântului.”

David se simte responsabil de calitatea vorbelor  lui și se roagă Domnului să-l ferească de păcatele făcute cu vorba (vers. 3). Datorită maturității lui, se roagă și pentru păcatele făcute în taina inimii lui, prin gânduri și sentimente rele (vers. 4).

3.     Rugăciunea pentru protecție (vers. 8-10): ,,De aceea, către Tine, Doamne Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul! Păzeşte-mă de cursa pe care mi-o întind ei şi de piedicile celor ce fac răul! Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap!”

David se roaga Domnului pentru discernământ. Se teme să nu fie atras de cursele celor răi, să nu fie influențat de cuvintele sau faptele lor ademenitoare. Sfințenia regelui David nu a fost doar un har atribuit de Dumnezeu, ci a fost trăirea atentă și responsabilă, ca să nu păcătuască în niciun fel. De aceea a ajuns să fie numit om după inima lui Dumnezeu: ,,apoi l-a înlăturat (pe regele Saul) şi le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” (Faptele Apostolilor 13:22)

Aceasta este cea mai înaltă distincție care poate fi atribuită unui muritor. Să ne rugăm Domnului împreună să fim și noi astfel de oameni!

Pastor Luigi Mițoi

Monday, September 16, 2024 – Psalm 141:1-10

Psalm 141, written by King David, is essentially an evening prayer for sanctification and protection, for guidance and shelter: “But my eyes are fixed on you, Sovereign Lord; in you I take refuge—do not give me over to death. Keep me safe from the traps set by evildoers, from the snares they have laid for me.” (verses 8-9, NIV)

The psalmist seeks God’s help and wisdom to resist the temptations of those who try to draw him into their sphere of influence. Through temptations arising from his own heart and the influence of wicked individuals from the outside, he is tempted to emulate their way of life—flattering, deceitful, and threatening. David’s prayer of petition is intertwined with a prayer of praise to God.

The psalm has three parts:

1.     Evening Prayer (verses 1-2): “I call to you, Lord, come quickly to me; hear me when I call to you. May my prayer be set before you like incense; may the lifting up of my hands be like the evening sacrifice.” David does not want to carry the guilt of the previous day into the next, nor the worries that steal his peace and joy.

2.     Prayer for Sanctification (verses 3-7): “Set a guard over my mouth, Lord; keep watch over the door of my lips. Do not let my heart be drawn to what is evil so that I take part in wicked deeds along with those who are evildoers; do not let me eat their delicacies. Let a righteous man strike me—that is a kindness; let him rebuke me—that is oil on my head. My head will not refuse it, for my prayer will still be against the deeds of evildoers. Their rulers will be thrown down from the cliffs, and the wicked will learn that my words were well spoken. They will say, ‘As one plows and breaks up the earth, so our bones have been scattered at the mouth of the grave.’”

David feels responsible for the quality of his speech and prays to the Lord to keep him from sins of the tongue (verse 3). Due to his maturity, he also prays for sins committed in the secrecy of his heart, through evil thoughts and feelings (verse 4).

3.     Prayer for Protection (verses 8-10): “But my eyes are fixed on you, Sovereign Lord; in you I take refuge—do not give me over to death. Keep me safe from the traps set by evildoers, from the snares they have laid for me. Let the wicked fall into their own nets, while I pass by in safety.”

David prays to the Lord for discernment. He fears being lured by the traps of the wicked and being influenced by their enticing words or deeds. The holiness of King David was not merely a grace attributed by God, but a careful and responsible living, so as not to sin in any way. This is why he came to be called a man after God’s own heart: “After removing Saul, he made David their king. God testified concerning him: ‘I have found David son of Jesse, a man after my own heart; he will do everything I want him to do.’” (Acts 13:22, NIV)

This is the highest distinction that can be attributed to a mortal. Let us pray to the Lord together that we too may be such people!