17 decembrie

Marți, 17 decembrie 2024, Isaia 30:1-33

Al treilea ,,vai” a fost rostit împotriva unei părți din populația lui Iuda care doreau să realizeze o alianță cu Egiptul în intenția de a scăpa de amenințarea Asiriei. Este cel puțin stranie decizia Israelului de a-L ocoli pe Dumnezeu în căutarea ajutorului egiptenilor care i-a robit în trecut.

În contextul acela, profetul Isaia i-a numit „copii răzvrătiți”: „Vai”, zice Domnul, „de copiii răzvrătiți, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu și îngrămădesc astfel păcat peste păcat! Ei se coboară în Egipt, fără să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea lui Faraon și să caute un adăpost sub umbra egiptenilor! Dar ocrotirea lui Faraon vă va da de rușine și adăpostul sub umbra Egiptului vă va da de ocară.” (vers. 1-3)

În speranța încheierii unei alianțe salvatoare, evreii au trimis o delegație în două orașe egiptene, Țoan și Hanes, însoțiți de cămile și măgari încărcați cu daruri scumpe care sperau să câștige bunăvoința lui Faraon: „Căci voievozii lui au și ajuns la Țoan* și trimișii lui au și atins Hanesul. Dar toți vor rămâne de rușine din pricina unui popor care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre rușinea și ocara lor.” Prorocie asupra unor dobitoace de la miazăzi: „Printr-un ținut strâmtorat și necăjit, de unde vin leoaica și leul, năpârca și șarpele zburător, îmi duc ei bogățiile în spinarea măgarilor și vistieriile pe cocoașa cămilelor către un popor care nu le va fi de folos.” (vers. 4-6)

Dumnezeu i-a avertizat pe evrei că Egiptul nu-i poate ajuta și se vor face de rușine (vers. 3, 5). În perioada aceea, Egiptul avea o armată așa de slabă încât a fost pusă pe fugă la aproximativ 160 de km de Egipt de puternica armată a Asiriei care venea de la o depărtare de 960 de km.

Capitolul 30 urmează același tipar: prezentarea acuzației (vers. 1-17), prezentarea soluției (18-33). Rămâne imposibil de înțeles intensitatea dragostei lui Dumnezeu care alege să le ofere israelienilor iertarea și restaurarea sub condiția căinței și a întoarcerii de la căile lor rele.

O risipă repetată de iubire. Nimeni nu va putea în viața aceasta să înțeleagă dragostea nesfârșită a lui Dumnezeu. Cu aceeași dragoste ne-a iubit Dumnezeu și pe noi. La fel de vinovați am fost și noi.

Să ne oprim cu recunoștință și admirație în fața Domnului, mulțumindu-I pentru această neînțeleasă iubire manifestată prin Cristos.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, December 17, 2024 – Isaiah 30:1-33

The third “woe” was pronounced against part of Judah's population, who sought to form an alliance with Egypt in hopes of escaping the threat of Assyria. It is strange that Israel would bypass God and seek help from the Egyptians, who had once enslaved them.

In that context, the prophet Isaiah called them “rebellious children”: “Woe to the obstinate children,” declares the Lord, “to those who carry out plans that are not mine, forming an alliance, but not by my Spirit, heaping sin upon sin; who go down to Egypt without consulting me; who look for help to Pharaoh’s protection, to Egypt’s shade for refuge. But Pharaoh’s protection will be to your shame, Egypt’s shade will bring you disgrace.” (verses 1-3)

Hoping to establish an alliance that would save them, the Israelites sent a delegation to two Egyptian cities, Zoan and Hanes, accompanied by donkeys and camels burdened with expensive gifts intended to win Pharaoh’s favor: “Their officials have gone to Zoan, and their envoys have arrived in Hanes. Everyone will be put to shame because of a people useless to them, who bring neither help nor advantage, but only shame and scorn.” A prophecy concerning the animals of the Negev: “Through a land of hardship and distress, of lions and lionesses, of adders and darting snakes, the envoys carry their riches on donkeys’ backs, their treasures on the humps of camels, to that unprofitable nation.” (verses 4-6)

God warned the Israelites that Egypt could not help them and that they would be disgraced (verses 3, 5). At that time, Egypt’s army was so weak that it was sent running approximately 160 kilometers from Egypt by the powerful Assyrian army, which came from a distance of 960 kilometers.

Chapter 30 follows the same pattern: the presentation of the accusation (verses 1-17), followed by the presentation of the solution (verses 18-33). It remains impossible to comprehend the intensity of God’s love, who chose to offer the Israelites forgiveness and restoration under the condition of repentance and turning from their wicked ways.

A repeated waste of love. No one in this life will ever fully understand the infinite love of God. With that same love, God has loved us too. We were just as guilty.

Let us pause in gratitude and admiration before the Lord, thanking Him for this incomprehensible love He manifested through Christ.