18 decembrie

Miercuri, 18 decembrie 2024, Isaia 31:1-9

Capitolul 31 repetă într-o formă mai scurtă mesajul capitolului 30 și anume, nebunia israeliților de a întoarce spatele protecției divine și a se baza pe alianța cu Egiptul, o putere care a robit mult Israelul: ,,Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor, se bizuiesc pe cai şi se încred în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel şi nu caută pe Domnul! Dar şi El este înţelept şi aduce nenorocirea şi nu Îşi ia vorbele înapoi, ci Se ridică împotriva casei celor răi şi împotriva ajutorului celor ce săvârşesc nelegiuirea. Căci egipteanul este om, nu Dumnezeu, şi caii lui sunt carne, nu duh. Doar mâna să-Şi întindă Domnul, şi ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea şi vor pieri cu toţii.” (vers. 1-3)

Faptul că Israel a cerut ajutor Egiptului implică respingerea lui Dumnezeu: ,,se bizuiesc pe cai şi se încred în mulțimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel şi nu caută pe Domnul!” (vers. 1b)

Al treilea vaiet (,,vai”) din capitolul 30:1 se repetă și în capitolul prezent (vers. 1). Prorocul surprinde încrederea Israelului în caii și carele egiptenilor. Ca o aplicație practică, putem compara caii și carele de atunci cu rachetele, dronele, avioanele și tancurile din prezent. Observăm în peisajul conflictelor contemporane o preocupare masivă pentru înarmare și tehnologie militară, dar, în egală măsură, o atitudine de dispreț total cu privire la Dumnezeu, creștinism și biserică în general. Ce trist că istoria se repetă și nimeni nu vede această tragedie!

Versetele 4-9 vorbesc despre intervenția lui Dumnezeu motivată de dragoste și îndurare, care îl scapă pe Israel de amenințarea marelui Imperiu Asirian fără intervenția Egiptului. Ca și în ultima parte a capitolului 30, ultima parte a capitolului 31 (versetele 4-9) trece de la acuzație la iertare și speranță. Ideea de bază a capitolului 31 este să nu ne punem încrederea în nimeni și în nimic altceva decât în Dumnezeu. El este și va rămâne pentru eternitate necesar și suficient, în mod absolut suficient.

Să ne rugăm pentru încredere în Dumnezeu și să veghem asupra tendinței inconștiente de a ne pune încrederea, mai mult sau mai puțin, în orice altcineva sau în orice altceva.

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, December 18, 2024 – Isaiah 31:1-9

Chapter 31 repeats, in a shorter form, the message of Chapter 30, namely the folly of the Israelites in turning their backs on divine protection and relying on an alliance with Egypt, a power that had greatly oppressed Israel:

“Woe to those who go down to Egypt for help, who rely on horses, who trust in the multitude of their chariots and in the great strength of their horsemen, but do not look to the Holy One of Israel, or seek help from the Lord! Yet He too is wise and can bring disaster; He does not take back His words. He will rise up against that wicked nation, against those who help evildoers. But the Egyptians are mere mortals and not God; their horses are flesh and not spirit. When the Lord stretches out His hand, those who help will stumble, those who are helped will fall; all will perish together.” (verses 1-3)

The fact that Israel sought Egypt’s help implies their rejection of God: “who rely on horses, who trust in the multitude of their chariots and in the great strength of their horsemen, but do not look to the Holy One of Israel or seek help from the Lord!” (verse 1b)

The third woe from Chapter 30:1 is repeated in the present chapter (verse 1). The prophet highlights Israel’s trust in the horses and chariots of the Egyptians. As a practical application, we can compare the horses and chariots of that time to the missiles, drones, planes, and tanks of today. In the landscape of contemporary conflicts, we observe a massive focus on arms and military technology, but, at the same time, a total disregard for God, Christianity, and the Church in general. How sad it is that history repeats itself, and no one sees this tragedy!

Verses 4-9 speak of God’s intervention, motivated by love and mercy, to save Israel from the threat of the great Assyrian Empire without Egypt’s involvement. As in the last part of Chapter 30, the last part of Chapter 31 (verses 4-9) transitions from accusation to forgiveness and hope. The central idea of Chapter 31 is to put our trust in no one and nothing else but God. He is, and will remain for eternity, completely necessary and sufficient.

Let us pray for trust in God and a guard against the unconscious tendency to place our trust, more or less, in anyone or anything else.