16 martie

Duminică, 16 martie 2025, Ieremia 52:1-34

Acesta este ultimul capitol al cărții lui Ieremia și se cuvine să remarcăm faptul că penultimul capitol, care este format din 64 de versete, s-a încheiat cu o afirmație care ne dă de gândit: ,,…Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.” (Ieremia 51:64b)

Ce înseamnă aceasta? Nu poate însemna altceva decât faptul că ultimul capitol este scris de altcineva. Nu putem ști cu siguranță cine l-a scris, pentru că Biblia nu spune. Cel mai probabil a fost scris de Baruc, prietenul și secretarul lui Ieremia, care a mai scris părți din cartea lui Ieremia.

Numele lui Baruc este menționat cel puțin de șase ori în cartea lui Ieremia: ,,Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia, și Baruc a scris într-o carte, după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese lui Ieremia Domnul.” (Ieremia 36:4)

Mesajul din capitolul 52 îl găsim, într-o mare măsură, și în cartea 2 Împărați, capitolele 24-25. Zedechia a fost ultimul din șirul celor 21 de împărați ai Regatului de Sud și a domnit aproximativ zece ani la Ierusalim, între anii 596 și 586 î.C. El a fost al treilea fiu al lui Iosia și a fost pus pe tron de Nebucadnețar, regele Babilonului.

În ultimii ani de domnie, Zedechia s-a răsculat împotriva tiraniei babiloniene, cel mai probabil încurajat de partida extremistă din Iuda și de regele Egiptului, care îi era apropiat în acea perioadă. Nebucadnețar a venit cu armata și a asediat Ierusalimul. Cucerirea lui Iuda a fost amânată pentru că Nebucadnețar a trebuit să înfrunte armata Egiptului, care se răsculase împotriva lui. După cum a prorocit Ieremia, Nebucadnețar s-a întors și a cucerit Ierusalimul în jurul anului 586 d.C. Regele, căpeteniile și oamenii de război au încercat să scape, fugind printr-o spărtură din cetate, dar au fost prinși și duși la Ribla, în țara Hamatului, în fața regelui Nebucadnețar. Acolo, din porunca regelui, fiii lui Zedechia au fost înjunghiați în fața tatălui lor, căpeteniile au fost omorâte și lui Zedechia i s-au scos ochii. Apoi a fost dus în Babilon, aruncat în temniță și acolo a stat închis până în ziua morții lui.

Nebuzaradan, căpetenia străjerilor din Babilon, a revenit în Ierusalim. A dărâmat Templul, cetatea și zidul de protecție. A luat din Templu toate lucrurile de preț, lăsând în urmă groază și durerea. Am putea spune pe bună dreptate că păcatul a distrus această cetate și acest popor.

Cu această lecție tristă în minte, urmează să ne rugăm, cerând de la Dumnezeu o credință autentică, o pocăință permanentă și o inimă închinată cu totul Domnului.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, March 16, 2025 – Jeremiah 52:1-34

This is the final chapter of the book of Jeremiah, and it is worth noting that the penultimate chapter, which consists of 64 verses, ended with a thought-provoking statement: “…The words of Jeremiah end here.” (Jeremiah 51:64b)

What does this mean? It can only mean that the last chapter was written by someone else. We cannot know for sure who wrote it because the Bible does not say. It was most likely written by Baruch, Jeremiah’s friend and secretary, who had previously written portions of the book of Jeremiah.

Baruch’s name is mentioned at least six times in the book of Jeremiah: “Jeremiah called Baruch son of Neriah, and while Jeremiah dictated all the words the Lord had spoken to him, Baruch wrote them on the scroll.” (Jeremiah 36:4)

The message in chapter 52 is largely found in 2 Kings, chapters 24-25. Zedekiah was the last in the line of 21 kings of the Southern Kingdom and reigned in Jerusalem for about ten years, from 596 to 586 B.C. He was the third son of Josiah and was placed on the throne by Nebuchadnezzar, the king of Babylon.

In the final years of his reign, Zedekiah rebelled against Babylonian tyranny, likely encouraged by the extremist faction in Judah and by the king of Egypt, who was an ally at that time. Nebuchadnezzar came with his army and laid siege to Jerusalem. The conquest of Judah was delayed because Nebuchadnezzar had to confront the Egyptian army, which had also rebelled against him. As Jeremiah had prophesied, Nebuchadnezzar returned and conquered Jerusalem around 586 B.C. The king, his officials, and his warriors tried to escape through a breach in the city walls but were captured and taken to Riblah, in the land of Hamath, before King Nebuchadnezzar. There, by the king’s order, Zedekiah’s sons were slaughtered before his eyes, his officials were executed, and Zedekiah’s eyes were put out. He was then taken to Babylon, thrown into prison, and remained there until the day of his death.

Nebuzaradan, the captain of the Babylonian guard, returned to Jerusalem. He destroyed the Temple, the city, and its protective wall. He took all the valuable items from the Temple, leaving behind devastation and sorrow. We could rightly say that sin destroyed this city and this people.

With this sad lesson in mind, let us pray, asking God for an authentic faith, a lasting repentance, and a heart fully devoted to the Lord.