15 octombrie

Marți, 15 octombrie 2024, Proverbele 19:1-29

În acest capitol, Solomon face de patru ori referire la omul sărac (vers. 1, 4, 7, 17, 22):

1.     ,,Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui decât un bogat cu buze stricate şi nebun.” (vers. 1) Săracul neprihănit este mai prețuit decât bogatul mincinos. Iată că valoarea morală este superioară celei materiale.

2.     ,,Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui.” (vers. 4) Pentru că săracul nu are nimic de oferit, oamenii se strâng pe lângă cel bogat. Interesul material este mai tentant decât prietenia sinceră.

3.     ,,Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea.” (vers. 17) Suntem tentați să ne ajutăm rudele și prietenii, însă Dumnezeu îl răsplătește pe omul care-l ajută pe cel sărac. Dumnezeu îi i-a apărarea săracului.

4.     ,,Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos.” (vers. 22) Omul minte ca să înșele sau să se ascundă, însă uneori este prețuit mai mult decât un om sărac.

Suntem înclinați să-l vedem pe cel sărac ca pe un om fără valoare și aceasta este dovada unei societăți aflate în declin.

Este necesar să precizăm faptul că săracul din acest capitol nu este leneșul care nu vrea să lucreze, ci victima unor circumstanțe ale vieții.

Deși suntem tentați să-i luăm apărarea săracului care este disprețuit, nu putem spune că, în pricipiu, săracul este cinstit, iar bogatul este necinstit. Demnitatea unui om depinde de ceea ce este și nu neapărat de ceea ce are.

În concluzie, capitolul de față sugerează faptul că oamenii caută fericirea mai mult în verbul ,,a avea” decât în verbul ,,a fi”. Săraci sau bogați, să ne rugăm lui Dumnezeu să fim bogați în fapte bune și săraci în răutate și mândrie.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, October 15, 2024 – Proverbs 19:1-29

In this chapter, Solomon refers to the poor man four times (verses 1, 4, 7, 17, 22):

1. “Better the poor whose walk is blameless than a fool whose lips are perverse.” (verse 1) The righteous poor man is valued more than the lying rich man. This shows that moral value is superior to material wealth.
2. “Wealth attracts many friends, but even the closest friend of the poor person deserts them.” (verse 4) Because the poor person has nothing to offer, people gather around the rich. Material interest is more tempting than sincere friendship.
3. “Whoever is kind to the poor lends to the Lord, and he will reward them for what they have done.” (verse 17) We are tempted to help our relatives and friends, but God rewards the person who helps the poor. God takes the side of the poor.
4. “What a person desires is unfailing love; better to be poor than a liar.” (verse 22) A person lies to deceive or to hide, but sometimes they are valued more than a poor person.

We are inclined to see the poor as worthless, and this is proof of a society in decline.

It is necessary to point out that the poor man in this chapter is not the lazy person who refuses to work, but a victim of life’s circumstances.

Although we are tempted to defend the poor person who is despised, we cannot say that, in principle, the poor are honest, and the rich are dishonest. A person’s dignity depends on who they are and not necessarily on what they have.

In conclusion, this chapter suggests that people seek happiness more in the verb “to have” than in the verb “to be.” Whether poor or rich, let us pray to God to be rich in good deeds and poor in malice and pride.