15 august

Joi, 15 august 2024, Psalm 109:1-31

Psalmul 109 este scris de regele David, fiind un imn care s-a cântat în timpul închinării la Templul din Ierusalim. Din punct de vedere structural, psalmul se împarte în trei secțiuni:

1. Plângerile psalmistului și denunțarea dușmanilor (vers. 1-5). David s-a plâns înaintea Domnului de potrivnicii lui, de înșelăciunea, minciunile, ura și răutatea lor.

Este încurajatoare maturitatea lui David în această stare de adversitate în care se găsește: ,,Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici, dar eu alerg la rugăciune. Ei îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea mea” (vers. 4-5).

Există două atitudini lăudabile în comportamentul regelui David pe care le remarcăm.

a)     În ciuda acțiunilor lor dușmănoase, David își găsește refugiul în rugăciune (vers. 4). Ce atitudine duhovnicească, ce decizie înțeleaptă!

b)    Apoi, la ura lor el reacționează cu dragoste. Un om de caracter se comportă cu demnitate și într-o situație de criză.

2. Rostirea de blesteme împotriva oamenilor răi (vers. 6-20). Cum poate un rege de calibrul lui David să rostească blesteme?

a)     Din versetele precedente înțelegem că David nu-i ura pe dușmanii săi: „Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt protivnici… Ei îmi întorc rău pentru bine și ură pentru dragostea mea” (vers. 4:5).

b)    David nu se răzbună singur pe vrăjmașii săi, deși, în calitate de împărat, ar fi avut autoritatea și mijloacele necesare să o facă.

c)     În ebraica veche, expresia „blestemat s fie…” se traduce prin: „Blestemat va fi…”.

3. Rugăciunea lui David pentru ajutor (vers. 21-31). Este remarcabilă atitudinea lui David care postește și se abandonează în mâna puternică a lui Dumnezeu. Acest mare rege alege o soluție spirituală la atitudinea conflictuală a dușmanilor lui: „Sunt nenorocit și lipsit, și îmi este rănită inima înăuntrul meu. Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca lăcusta. Mi-au slăbit genunchii de post și mi s-a sleit trupul de slăbiciune. Am ajuns de ocara lor; când mă privesc ei, dau din cap” (vers. 22-25).

Sunt trei atitudini care ne atrag atenția în comportamentul lui David: (1) se roagă în timp ce ei îl dușmănesc, (2) dezvoltă dragoste față de dușmani, (3) postește pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu.

În rugăciunea care urmează, să medităm la perspectiva de a ne comporta asemenea regelui David în cazul unui viitor conflict. Noi nu-i putem controla pe dușmanii noștri, însă ne putem controla pe noi – indiferent de ce vor alege ei să facă. Noi ne angajăm înaintea Domnului să ne rugăm, să postim și să continuăm să-i iubim cu fapta.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, August 15, 2024 – Psalm 109:1-31

Psalm 109 is authored by King David and was a hymn sung during worship at the Temple in Jerusalem. Structurally, the psalm is divided into three sections:

1.     The Psalmist’s Complaints and Denunciation of Enemies (Verses 1-5): David laments before the Lord about his adversaries, their deceit, lies, hatred, and wickedness. David’s maturity in the face of adversity is encouraging: “While I love them, they are my accusers; but I give myself to prayer. They repay me evil for good and hatred for my love” (verses 4-5). Two commendable attitudes in David’s behavior are noteworthy:

a)     Despite their hostile actions, David finds refuge in prayer (verse 4). What a spiritual attitude, what a wise decision!

b)    He responds to their hatred with love. A person of character behaves with dignity even in a crisis.

2.     Pronouncement of Curses Against the Wicked (Verses 6-20): How can a king of David’s stature pronounce curses?

a)     From the previous verses, we understand that David did not hate his enemies: “While I love them, they are my adversaries… They repay me evil for good and hatred for my love” (verses 4-5).

b)    David does not seek revenge on his enemies himself, although as a king, he would have had the authority and means to do so.

c)     In ancient Hebrew, the phrase “cursed be” is understood as “cursed will be.”

3.     David’s Prayer for Help (Verses 21-31): David’s attitude is remarkable as he fasts and surrenders himself into God’s powerful hands. This great king chooses a spiritual solution to the adversarial attitude of his enemies: “I am afflicted and needy, and my heart is wounded within me. I am gone like a shadow when it lengthens; I am shaken off like a locust. My knees are weak from fasting; my body has become gaunt from lack of fat. I have become a reproach to them; when they see me, they shake their heads” (verses 22-25).

Three attitudes in David’s behavior draw our attention: (1) he prays while being opposed, (2) he shows love towards his enemies, (3) he fasts to seek God's help.

In the prayer that will follow, let us reflect on the prospect of behaving like King David in the face of future conflicts. We cannot control our enemies, but we can control ourselves—regardless of what they choose to do. We commit before the Lord to pray, fast, and continue to love them in action.