14 iulie

Duminică, 14 iulie, 2024, Psalmul 78:1-72

Psalmul 78, scris de Asaf, este cel mai lung dintre imnurile naționale ale lui Israel, având 72 de versete. El prezintă un sumar al istoriei evreilor de la eliberarea din prizonieratul egiptean până la sfârșitul perioadei monarhiei.

Psalmul precedent, 77, a cerut lui Dumnezeu o minune într-o vreme de criză. Psalmul 78 explică faptul că Dumnezeu a făcut în mod continuu minuni, însă poporul a fost neascultător și necredincios. Ei cer minuni, Dumnezeu cere sfințenie. Dumnezeu i-a tratat pe evrei cu har, ei s-au raportat la Dumnezeu cu infidelitate.

Psalmul 78 este o istorie a harului divin și a infidelității umane. Rolul istoriei este unul educativ, încurajator și motivator.

“Ascultă, poporul meu, învățăturile mele! Luați aminte la cuvintele gurii mele! Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi. Ce am auzit, ce știm, ce ne-au povestit părinții noștri, nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui și minunile pe care le-a făcut.” (vers. 1-4).

Versetul 2 vorbește despre “înțelepciunea vremurilor străvechi”. Asta înseamnă că istoria conține multă înțelepciune și conduce la înțelepciune prin forța faptelor și evenimentelor evocate.

Una dintre lecțiile de viață ale acestui psalm pune în evidență faptul că cei răi vor sfârși prin a fi învinși “Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei, pentru că n-au ținut legământul lui Dumnezeu și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui. Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase.” (vers. 9-11).

Oamenii răi nu vor să umble pe drumul lui Dumnezeu. Ei neglijează lucrările și mesajele de la Dumnezeu, rămânând în felul acesta în neascultare “…n-au voit să umble întocmai după Legea Lui. Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase” (vers. 11).

Biblia ne învață și experiența ne confirmă faptul că viitorul, eternitatea va fi al celor neprihăniți “Cum trece vârtejul, așa piere cel rău, dar cel neprihănit are temelii veșnice.” (Proverbe 10:25).

Istoria este martorul lui Dumnezeu. Ea păstrează realitatea iubirii divine. În istorie sunt păstrate dovezile iubirii. Un Dumnezeu care ne-a iubit cu credincioșie.

Să ne rugăm împreună și să ne aducem aminte de istoria lui Dumnezeu din viața noastră. De asemenea, să-L rugăm pe Dumnezeu să ierte cu desăvârșire, prin Cristos, istoria noastră păcătoasă.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, July 14, 2024 – Psalm 78:1-72

Psalm 78, written by Asaph, is the longest of Israel's national hymns, with 72 verses. It presents a summary of the history of the Jews from their liberation from Egyptian captivity up to the end of the monarchy period.

The previous psalm, 77, asked God for a miracle in a time of crisis. Psalm 78 explains that God continuously performed miracles, yet the people were disobedient and unfaithful. They ask for miracles, God asks for holiness. God treated the Jews with grace; they responded to God with infidelity.

Psalm 78 is a history of divine grace and human infidelity. The role of history is education, encouragement, and motivation.

“My people, hear my teaching; listen to the words of my mouth. I will open my mouth with a parable; I will utter hidden things, things from of old—things we have heard and known, things our ancestors have told us. We will not hide them from their descendants; we will tell the next generation the praiseworthy deeds of the Lord, his power, and the wonders he has done.” (verses 1-4).

Verse 2 speaks of “the wisdom of ancient times.” This means that history contains much wisdom and leads to wisdom through the force of the evoked deeds and events.

One of the life lessons of this psalm highlights the fact that the wicked will eventually be defeated: “The men of Ephraim, though armed with bows, turned back on the day of battle; they did not keep God’s covenant and refused to live by his law. They forgot what he had done, the wonders he had shown them.” (verses 9-11).

The wicked do not want to walk in God’s ways. They neglect God’s works and messages, thus remaining in disobedience: “…they refused to live by his law. They forgot what he had done, the wonders he had shown them” (verse 11).

The Bible teaches us, and experience confirms, that the future, eternity, will belong to the righteous: “When the storm has swept by, the wicked are gone, but the righteous stand firm forever.” (Proverbs 10:25).

History is a witness to God. It preserves the reality of divine love. The evidence of His love is retained within history, showcasing a God who has loved us faithfully.

Let us pray together and remember God’s history in our lives. In addition, let us ask God to forgive, through Christ, our sinful history.