13 iulie

Sâmbătă, 13 iulie 2024, Psalm 77:1-20

Acesta este cel de-al șaselea dintre cei doisprezece psalmi pe care i-a scris Asaf.

Psalmul de astăzi are două părți:

1. Întrebările chinuitoare ale necredinței din prezent (vers. 1-10)

2. Răspunsurile liniștitoare ale experienței cu Dumnezeu din trecut (vers. 11-20)

În acest psalm, Asaf este frământat de întrebările existențiale cărora nu le găsește răspunsul. Psalmistul a exprimat și în psalmul 73 aceste incertitudini, gândindu-se de ce prosperă oamenii răi și s-a comparat cu ei (vers. 3-5).

Nota aceasta de negativism răzbate și în psalmul de față, unde constată că ,,zilele de demult și anii de odinioră” erau mai buni decât cei din prezent (vers. 5).

Dezorientat de tăcerea lui Dumnezeu și de aparenta Sa neimplicare în viața poporului Israel, psalmistul este ispitit de întrebările necredinței, punând la îndoială loialitatea lui Dumnezeu: „Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor? S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna? A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” (vers. 7-9)

El ajunge la concluzia că ,,dreapta Celui preaînalt nu mai este aceeași” (vers. 10).

Este interesant faptul că Asaf nu evaluează calitatea faptele evreilor, ci doar reacția lui Dumnezeu la necredința și neascultarea acestora.

Trecerea de la necredință la încredere se regăsește în versetele 11 și 12: ,,Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară; da, mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.”

Necredința din mintea lui îi spune că Dumnezeu nu mai este interesat de Israel, de suferința lui. Experiențele din trecut demonstrează contrariul: Dumnezeu a protejat poporul Său, i-a purtat de grijă și l-a binecuvântat.

Experiența lui Asaf ne conduce la o minunată lecție de viață. Când ești ispitit să accepți că Dumnezeu nu Se mai implică în viața ta din prezent, verifică cu trecutul tău în care Dumnezeu a fost prezent.

Diavolul vrea să ne descurajeze. El vrea să ne simțim singuri și expuși, părăsiți de Dumnezeu. Când prezentul nemilos va încerca să ne jefuiască de bucuria prezenței lui Dumnezeu, vom folosi argumentul prezenței lui Dumnezeu din trecutul nostru.

Acum urmează să ne rugăm. Ne vom gândi la minunile îngrămădite în trecutul nostru și în felul acesta vom ști că noi vom avea un viitor cu Dumnezeu. 

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, July 13, 2024 – Psalm 77:1-20

This is the sixth of the twelve psalms written by Asaph.

Today's psalm has two parts:

1. The tormenting questions of present unbelief (verses 1-10)
2. The comforting answers of past experiences with God (verses 11-20)

In this psalm, Asaph is troubled by existential questions for which he finds no answers. The psalmist expressed these uncertainties in Psalm 73 as well, pondering why the wicked prosper and comparing himself to them (verses 3-5). This note of negativity also permeates the current psalm, where he notes that “the days of old and the years long ago” were better than those of the present (verse 5).

Disoriented by God's silence and His apparent lack of involvement in the life of the people of Israel, the psalmist is tempted by questions of unbelief, doubting God's loyalty: “Will the Lord reject forever? Will He never show His favor again? Has His unfailing love vanished forever? Has His promise failed for all time? Has God forgotten to be merciful? Has He in anger withheld His compassion?” (verses 7-9)

He concludes that “the right hand of the Most High has changed” (verse 10).

Interestingly, Asaph does not evaluate the quality of the deeds of the Israelites, but only God's reaction to their unbelief and disobedience. The transition from unbelief to trust is found in verses 11 and 12: “I will remember the deeds of the Lord; yes, I will remember your miracles of long ago. I will consider all your works and meditate on all your mighty deeds.”

The unbelief in his mind tells him that God is no longer interested in Israel, in its suffering. Past experiences demonstrate the contrary: God protected His people, cared for them, and blessed them.

Asaph's experience leads us to a wonderful life lesson. When you are tempted to accept that God is no longer involved in your present life, check your past where God was present.

The devil wants to discourage us. He wants us to feel alone and exposed, abandoned by God. When the ruthless present tries to rob us of the joy of God's presence, we will use the argument of God's presence in our past.

It is time for us to pray. We will think of the miracles packed into our past and in this way, we will know that we will have a future with God.