13 februarie

Joi, 13 februarie 2024, Ieremia 22:1-30

Capitolul 22 conține mesajul profetic rostit de Ieremia în casa împăratului, atât pentru el, cât și pentru toți oamenii de la curte. Conținutul este similar cu mesajul din capitolul 21, rostit în Templu. Ideea de bază a mesajului rostit în casa împăratului încuraja dreptatea și mila și promitea binecuvântarea și protecția: „Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi dreptate şi judecată; scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului; nu chinuiţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă; nu apăsaţi şi nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta! Căci, dacă lucraţi după cuvântul acesta, vor intra pe porţile casei acesteia împăraţi care stau pe scaunul de domnie al lui David, suiţi în care şi călări pe cai, ei, slujitorii lor şi poporul lor.” (vers. 3-4)

În caz contrar, nenorocirea și distrugerea urma să vină peste casa împăratului și a slujitorilor lui: „Dar, dacă nu veţi asculta cuvintele acestea, pe Mine Însumi jur», zice Domnul, «că această casă va ajunge o dărâmătură!’ ” (vers. 5)

Versetul 9 precizează capetele de acuzare împotriva împăratului și a casei lui: infidelitatea față de Dumnezeu și loialitatea față de idoli: „Pentru că au părăsit legământul Domnului Dumnezeului lor, pentru că s-au închinat înaintea altor dumnezei şi le-au slujit!” (vers. 9)

Aceste pedepse rostite de profetul Ieremia s-au împlinit pentru regii Salum și Ioiachim. Salum este un alt nume al regelui Ioahaz, fiul lui Iosia (vers. 10-12). El a devenit rege în anul 609 î.Cr., a domnit trei luni și a fost omorât de faraonul Neco (2 Regi 23:29-33).

Ioiachim a fost numit rege de faraonul Neco. El a fost un rege rău, materialist, lacom, asupritor, exploatator și înclinat spre opulență: „Împărat eşti tu oare, de te întreci în cedri? Nu mânca tatăl tău şi nu bea şi el? Şi totuşi el făcea dreptate şi judecată, şi era fericit! Judeca pricina săracului şi a celui lipsit şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaşte?”, zice Domnul. „Dar tu n-ai ochi şi inimă decât ca să te dedai la lăcomie, ca să verşi sânge nevinovat şi să întrebuinţezi asuprire şi silnicie.” (vers. 15-17)

Profetul a rostit sfârșitul acestui rege despotic și hrăpăreț: „Ci va fi înmormântat ca un măgar, va fi târât şi aruncat afară din porţile Ierusalimului!” (vers. 19)

Este așa de trist să cunoști adevărul, să ai acces la atâtea privilegii și totuși să te comporți ca un fără minte. Ioiachim a fost un astfel de împărat și sfârșitul i-a fost pe măsură.

Să prețuim harul de care ne-a făcut parte Dumnezeu: cunoașterea adevărului, belșug și tot felul de binecuvântări, familie și comunitate… Să ne rugăm Domnului pentru înțelepciune, recunoștință, ascultare, perseverență și o viață roditoare.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, February 13, 2024, Jeremiah 22:1-30

Chapter 22 contains the prophetic message spoken by Jeremiah in the house of the king, addressing both the king and all the people at court. The content is similar to the message in Chapter 21, which was delivered in the Temple. The main idea of the message given in the king's house encouraged justice and mercy and promised blessing and protection: “This is what the Lord says: ‘Do what is just and right. Rescue from the hand of the oppressor the one who has been robbed. Do no wrong or violence to the foreigner, the fatherless or the widow, and do not shed innocent blood in this place. For if you are careful to carry out these commands, then kings who sit on David’s throne will come through the gates of this palace, riding in chariots and on horses, accompanied by their officials and their people.’” (vv. 3-4)

Otherwise, disaster and destruction would come upon the king’s house and his officials: “But if you do not obey these commands, declares the Lord, I swear by myself that this palace will become a ruin!’” (v. 5)

Verse 9 specifies the charges against the king and his household: infidelity to God and loyalty to idols: “Because they have forsaken the covenant of the Lord their God and have worshiped and served other gods!” (v. 9)

These judgments spoken by the prophet Jeremiah were fulfilled for the kings Shallum and Jehoiakim. Shallum is another name for King Jehoahaz, the son of Josiah (vv. 10-12). He became king in 609 B.C., reigned for three months, and was killed by Pharaoh Neco (2 Kings 23:29-33).

Jehoiakim was appointed king by Pharaoh Neco. He was an evil king—materialistic, greedy, oppressive, exploitative, and inclined toward luxury: “Does it make you a king to have more and more cedar? Did not your father have food and drink? He did what was right and just, so all went well with him. He defended the cause of the poor and needy, and so all went well. Is that not what it means to know me?” declares the Lord. “But your eyes and your heart are set only on dishonest gain, on shedding innocent blood and on oppression and extortion.” (vv. 15-17)

The prophet foretold the end of this despotic and rapacious king: “He will have the burial of a donkey—dragged away and thrown outside the gates of Jerusalem!” (v. 19)

It is so tragic to know the truth, to have access to so many privileges, and yet to behave foolishly. Jehoiakim was such a king, and his end reflected his actions.

Let us cherish the grace God has given us: the knowledge of the truth, abundance, all kinds of blessings, family, and community… Let us pray to the Lord for wisdom, gratitude, obedience, perseverance, and a fruitful life.