10 februarie

Luni, 10 februarie 2025, Ieremia 19:1-15

Capitolul 18 demonstrează suveranitatea lui Dumnezeu, ilustrată prin dreptul/suveranitatea olarului de a face ce dorește cu vasul său de lut, inclusiv să-l refacă punându-l din nou pe roată. Capitolul 19 demonstrează judecata iminentă a lui Dumnezeu, ilustrată prin spargerea vasului de lut. Așa cum a distrus Ieremia vasul în fața conducătorilor evrei, așa va fi distrus poporul pentru neascultarea, idolatria și răzvrătirea lui.

Valea Ben-Hinom, unde profetul a spart vasul în fața bătrânilor și preoților lui Iuda, se află în sudul Ierusalimului: „Aşa a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără de la un olar un vas de pământ şi ia cu tine pe câţiva din bătrânii poporului şi din bătrânii preoţilor. Du-te în valea Ben-Hinom, care este la intrarea porţii olăriei, şi acolo să vesteşti cuvintele pe care ţi le voi spune.” (vers. 1-2)

În acest loc se ardeau copiii în cinstea zeului Baal, de aceea regele Iosia a pângărit/spurcat locul acela pentru ca nimeni să nu mai poată aduce jertfe în cinstea zeului Moloh: „Împăratul a pângărit Tofetul, în valea fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh.” (2 Împărați 23:10)

Dumnezeu a fost ofensat de idolatria și jertfele lor umane și a hotărât să aducă o nenorocire pentru generația aceea de oameni neascultători și răzvrătiți: „Pentru că M-au părăsit, au spurcat locul acesta, au adus în el tămâie altor dumnezei pe care nu-i cunoşteau nici ei, nici părinţii lor, nici împăraţii lui Iuda şi au umplut locul acesta cu sânge nevinovat. Au zidit şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi-de-tot lui Baal…” (vers. 4-5a)

Există un contrast izbitor între vasele din cele două capitole, 18 și 19.

1.     În capitolul 18, olarul a putut reface vasul pentru că era încă moale, pământul încă nu se întărise și vasul încă nu fusese ars în foc.

2.     În capitolul 19, vasul era întărit și ars în foc, tocmai de aceea a putut fi spart. Un vas întărit și ars în foc, care este spart, nu mai poate fi pus din nou pe roată și refăcut.

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Tocmai aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc….” (vers. 11b)

Imaginile cu aceste două vase ilustrează două perioade diferite de timp din istoria poporului evreu. A fost o vreme când evreii s-au căit și Dumnezeu i-a iertat, însă acum nici măcar nu se mai puteau căi: „Dar ei zic: „Degeaba! Căci noi ne vom urma gândurile noastre şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!” (8:12)

Vremea mijlocirii a fost pentru vasul care era încă moale și putea fi repus pe roată și refăcut. Dar vremea aceea a trecut, vasul s-a uscat, a fost ars în foc și s-a întărit. Când vasul din lut se întărește și este ars în foc, rămân două alternative:

1.     Vasul este curat și este folosit pentru lucruri de cinste.

2.     Vasul este murdar și va sfârși prin a fi spart, pentru că nu mai poate fi folosit la nimic.

Vasul curat ilustrează omul sfânt. Vasul murdar ilustrează omul păcătos (bisericos sau nebisericos). Un vas murdar este murdar și în biserică și în afara bisericii. Ce mesaj dramatic! Ce sfârșit îngrozitor!

„Deci, dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 2:21)

Să ne rugăm, să ne curățim, să fim folositori pentru cinstirea Domnului, instruiți și echipați pentru orice lucrare curată și de succes!

Pastor Luigi Mițoi

Monday, February 10, 2025 – Jeremiah 19:1-15

Chapter 18 demonstrates God’s sovereignty, illustrated through the potter’s right to do as he wishes with his clay vessel, including remaking it by putting it back on the wheel. Chapter 19 demonstrates God’s imminent judgment, illustrated by the breaking of the clay vessel. Just as Jeremiah shattered the vessel before the Jewish leaders, so too would the people be destroyed for their disobedience, idolatry, and rebellion.

The Valley of Ben-Hinnom, where the prophet broke the vessel before the elders and priests of Judah, is located south of Jerusalem: “This is what the Lord says: ‘Go and buy a clay jar from a potter. Take along some of the elders of the people and of the priests and go out to the Valley of Ben Hinnom, near the entrance of the Potsherd Gate. There proclaim the words I tell you.’” (v. 1-2)

In this place, children were burned as sacrifices to the god Baal. That is why King Josiah defiled that site so that no one could ever again offer sacrifices to the god Molek: “He desecrated Topheth, which was in the Valley of Ben Hinnom, so no one could use it to sacrifice their son or daughter in the fire to Molek.” (2 Kings 23:10)

God was offended by their idolatry and human sacrifices and decreed a disaster upon that generation of disobedient and rebellious people: “For they have forsaken me and made this a place of foreign gods; they have burned incense in it to gods that neither they nor their ancestors nor the kings of Judah ever knew, and they have filled this place with the blood of the innocent. They have built the high places of Baal to burn their children in the fire as offerings to Baal….” (v. 4-5a)

There is a striking contrast between the vessels in Chapters 18 and 19.

1. In Chapter 18, the potter could remake the vessel because it was still soft; the clay had not yet hardened and had not been set in the fire.
2. In Chapter 19, the vessel was hardened, which is why it could be shattered. A hardened vessel that is broken can no longer be placed back on the wheel and remade.

“This is what the Lord Almighty says: ‘I will smash this nation and this city just as this potter’s jar is smashed and cannot be repaired….’” (v. 11b)

The imagery of these two vessels illustrates two different periods in Israel’s history. There was a time when the Israelites repented, and God forgave them. But now, they were beyond repentance: “But they say, ‘It’s no use! We will continue with our own plans; we will all follow the stubbornness of our evil hearts.’” (8:12)

The time for intercession was when the vessel was still soft and could be placed back on the wheel and remade. But that time had passed—the vessel had dried and hardened. When a clay vessel hardens, there are only two outcomes:

1. The vessel is clean and is used for honorable purposes.
2. The vessel is dirty and will ultimately be shattered because it is no longer useful.

A clean vessel represents a holy person. A dirty vessel represents a sinful person (whether religious or irreligious). A dirty vessel remains dirty both inside and outside the church. What a dramatic message! What a terrible ending!

“Those who cleanse themselves from the latter will be instruments for special purposes, made holy, useful to the Master and prepared to do any good work.” (2 Timothy 2:21)

Let us pray, cleanse ourselves, and be useful for the Lord’s honor—trained and equipped for every pure and successful work!