9 octombrie

Luni, 9 octombrie 2023, 2 Samuel 12:1-31 – Dumnezeu îl mustră pe David prin Natan

Natan este trimis de Dumnezeu la David și profetul îi spune povestea unui om bogat care a furat singura mielușea a unui om sărac. David, indignat, se pronunță cu asprime, spunând: ,,este vrednic de moarte”. El nu știa că verdictul pe care l-a rostit era valabil chiar pentru el! Profetul Natan i-a spus: ,,Tu ești omul acela”.

Pedeapsa cu moartea se aplica pentru adulter și crimă, lucruri pe care David le înfăptuise. În cazul furtului unei oi, Legea cerea restituirea de patru ori: ,,Dacă un om fură un bou sau o oaie, și-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat și patru oi pentru oaia furată” (Exod 22:1). 

Adevărata vinovăție a lui David nu a fost doar că a luat soția lui Urie, ci faptul că a ajuns să creadă că poate lua tot ce-și dorește, nefiind satisfăcut de ceea ce a primit deja de la Dumnezeu. Adulterul cu Bat-Șeba și uciderea lui Urie hetitul erau, de fapt, efectele unui păcat mult mai mare: abuzul de putere.

Natan, vorbind din partea lui Dumnezeu, rostește sentința pentru David: ,,Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: «Eu te-am uns împărat peste Israel și te-am scăpat din mâna lui Saul; te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău și ți-am dat casa lui Israel și Iuda. Și dacă ar fi fost puțin atâta, aș mai fi adăugat. Pentru ce dar ai disprețuit tu Cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie Hetitul, ai luat de nevastă pe nevastă-sa și pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai disprețuit și pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul. Așa vorbește Domnul: ‘Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta și voi lua de sub ochii tăi pe nevestele tale și le voi da altuia, care se va culca cu ele în fața soarelui acestuia. Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în fața întregului Israel și în fața soarelui” (2 Samuel 12:7-12).

,,David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Și Natan a zis lui David: „Domnul îți iartă păcatul, nu vei muri” (vers. 17). Domnul l-a iertat pe David, însă consecințele faptelor sale au rămas. Cu aceeași intensitate cu care David a păcătuit, cu aceeași intensitate s-a și pocăit. De aproximativ 3000 de ani, toți oamenii care citesc Biblia citesc și Psalmii 32 și 51, unde regele și-a mărturisit public păcatele.

Domnul a lovit copilul pe care Bat-Șeba l-a născut și a fost grav bolnav. David a postit și s-a rugat insistent pentru vindecarea lui. Noaptea a stat culcat pe pământ și a refuzat mâncarea slujitorilor. În a șaptea zi copilul a murit și bătrânii casei s-au temut să-i spună vestea împăratului, anticipând că se va întrista peste măsură. În mod cu totul neașteptat, când David a auzit de moartea copilului, s-a sculat, s-a spălat, și-a uns capul și a cerut de mâncare.

Fiindcă slujitorii casei îl priveau mirați, el s-a explicat spunând: „Când trăia copilul, posteam și plângeam, căci ziceam: «Cine știe dacă nu Se va îndura Domnul de mine și dacă nu va trăi copilul?» Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viață? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine” (vers. 22-23). Această afirmație a lui David pune în evidență soarta finală a umanității, de altfel, remarcată și de Iosua: ,,Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc” (Iosua 23:14).

Când el a văzut că Dumnezeu l-a luat pe copil acasă, a încetat să mai postească. Slujitorii lui David nu știau despre judecata rostită de Dumnezeu împotriva copilului, drept pentru care comportamentul lui David a fost interpretat greșit de ei.

Este timpul să ne rugăm și să mulțumim lui Dumnezeu pentru că de multe ori ne-a spus și nouă, ca și lui David: ,,Domnul îți iartă păcatul, nu vei muri”. Apoi vom continua rugăciunea, cerând Domnului înțelepciunea și puterea să ne recunoaștem păcatul, să mărturisim păcatul și să părăsim păcatul. Încă un motiv de rugăciune este să cerem Domnului puterea de a accepta voia lui Dumnezeu, chiar dacă noi ne-am rugat pentru prioritatea voii noastre.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, 9th October 2023: 2 Samuel 12:1-31 – God Reprimands David through Nathan

Nathan is sent by God to David, and the prophet tells him the story of a rich man who stole the only lamb of a poor man. Outraged, David pronounces harshly, saying, “the man who did this must die.” He did not realize that the verdict he had pronounced was actually about him! Prophet Nathan told him, “You are that man.”

The death penalty applied for adultery and murder, acts that David had committed. In the case of sheep theft, the Law demanded fourfold restitution: “If a man steals an ox or a sheep and slaughters it or sells it, he must repay five head of cattle for the ox and four sheep for the stolen sheep” (Exodus 22:1).

David's true guilt was not just taking Uriah's wife but believing he could take whatever he wanted, and not being satisfied with what he had already received from God. The adultery with Bathsheba and the killing of Uriah the Hittite were in fact the results of a much bigger sin: abuse of power.

Nathan, speaking on behalf of God, pronounces David's sentence: “Then Nathan said to David, “You are the man! This is what the Lord, the God of Israel, says: ‘I anointed you king over Israel, and I delivered you from the hand of Saul. I gave your master’s house to you, and your master’s wives into your arms. I gave you all Israel and Judah. And if all this had been too little, I would have given you even more. Why did you despise the word of the Lord by doing what is evil in his eyes? You struck down Uriah the Hittite with the sword and took his wife to be your own. You killed him with the sword of the Ammonites.  Now, therefore, the sword will never depart from your house, because you despised me and took the wife of Uriah the Hittite to be your own.’ “This is what the Lord says: ‘Out of your own household I am going to bring calamity on you. Before your very eyes I will take your wives and give them to one who is close to you, and he will sleep with your wives in broad daylight. You did it in secret, but I will do this thing in broad daylight before all Israel.’” (2 Samuel 12:7-12).

Then David said to Nathan, “I have sinned against the Lord.” Nathan replied, “The Lord has taken away your sin. You are not going to die (verse 13). The Lord forgave David, but the consequences of his actions remained. David repented with the same intensity with which he had sinned. For about 3,000 years, all who read the Bible also read Psalms 32 and 51, where the king publicly confessed his sins.

The Lord struck the child that Bathsheba bore, and he became critically ill. David fasted and prayed fervently for his healing. At night, he lay on the ground and refused his servant’s food. On the seventh day, the child died, and the elders of the house feared to tell the king the news, anticipating excessive grief. Unexpectedly, when David heard of the child's death, he rose, washed, anointed his head, and asked for food.

Because his servants looked at him in astonishment, he explained, saying, “While the child was alive, I fasted and wept, I thought, 'Who knows, the LORD may be gracious to me, and let the child live,' But now that he is dead; why should I fast? Can I bring him back again? I shall go to him, but he will not return to me” (verses 22-23). This statement by David underscores humanity's ultimate fate, also noted by Joshua, “Behold, this day I am going the way of all the earth” (Joshua 23:14).

When he saw that God had taken the child home, he ceased fasting. David's servants were unaware of God's judgment against the child, hence misinterpreting David's behavior.

It is time to pray and thank God because many times He has said to us, just as He did to David, “The LORD has taken away your sin; you will not die.” We will then continue our prayers, asking the Lord for the wisdom and strength to recognize our sin, confess our sin, and abandon our sin. Another reason to pray is to ask the Lord for the strength to accept God's will, even if we prayed for our own priority.