9 noiembrie

Duminică, 9 noiembrie 2025 – Faptele Apostolilor 15:1–41

Faptele Apostolilor 15 descrie felul în care Biserica poate naviga prin tensiuni culturale și doctrinare sub călăuzirea Duhului Sfânt.

1.     Conflictul doctrinar din Antiohia (vers. 1–5)
Tema centrală a acestui capitol se constituie în cea mai spinoasă problemă a vremii de atunci: „Trebuie neamurile (neevreii) care cred în Hristos să se supună legii lui Moise?” La vremea aceea existau două perspective majore cu privire la acest subiect:

a) Perspectiva legalistă, care condiționează mântuirea de Lege și tăierea împrejur (circumcizie)
b) Perspectiva evanghelică, care proclamă harul lui Dumnezeu prin credință și pocăință.

Conciliul de la Ierusalim, adunarea în care apostolii și bătrânii se întrunesc pentru a rezolva această problemă, confirmă universalitatea Evangheliei, eliberează Biserica de legalism și stabilește principiul mântuirii prin har, prin credință, în autoritatea jertfei Mântuitorului Isus Cristos. A fost absolut necesară această clarificare, pentru faptul că în vremea aceea existau două categorii de credincioși:

a) Evreii care credeau în Isus, crescuți sub Lege – „Unii din partida fariseilor care crezuseră ziceau că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să păzească Legea lui Moise.” (vers. 5)

b) Neamurile convertite, fără tradiții iudaice. Pentru evreii conservatori, ideea că neamurile să fie mântuite fără Lege părea blasfemie: „Dacă nu vă tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.” (vers. 1)

Decizia Conciliului va deveni piatra de temelie a Bisericii universale. Fără o decizie clară, bisericile ar fi fost divizate între „creștini evrei” și „creștini dintre neamuri”. În societatea romană, diferențele etnice, religioase și sociale erau foarte adânci, ori Biserica aduna oameni din toate straturile: sclavi, liberi, evrei, greci, bărbați și femei. Conflictul dintre Lege și har trebuia rezolvat pentru a păstra unitatea Bisericii.

2.     Dezbaterea apostolică (vers. 6–21)
Este un moment de decizie colectivă, cu implicații doctrinare și pastorale. Urmează trei discursuri importante în prezența apostolilor și bătrânilor adunați în Ierusalim.

(a) Mărturia lui Petru (vers. 7–11)
Petru amintește experiența lui cu Corneliu (Fapte 10), arătând că Dumnezeu a dat Duhul Sfânt și neamurilor fără circumcizie (vers. 8): „Dumnezeu n-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință.” (vers. 9)
El afirmă clar: „Prin harul Domnului Isus suntem mântuiți, întocmai ca și ei.” (vers. 11)
Petru dărâmă zidul etnic și religios, înlocuind Legea cu credința și pocăința.

(b) Mărturia lui Barnaba și Pavel (vers. 12)
Ei povestesc semnele și minunile pe care Dumnezeu le-a făcut între neamuri, neargumentând logic, ci empiric (vers. 12). Duhul Sfânt confirmă prin minuni că Evanghelia nu este limitată etnic.

(c) Hotărârea lui Iacov (vers. 13–21)
Iacov, fratele Domnului, citează profetul Amos (vers. 11–12) și spune că „nu trebuie” să punem jugul Legii pe umerii neamurilor (vers. 19). Totuși, propune câteva restricții morale (vers. 20):

1.     „să se ferească de lucruri spurcate de idoli”

2.     „de desfrâu”

3.     „de animale sugrumate”

4.     „de sânge”

Mântuirea e prin har, dar viața spirituală a credinciosului trebuie să fie curată moral și sensibilă cultural pentru păstrarea păcii între evrei și neamuri.

3.     Expedierea unei scrisori oficiale cu decizia Conciliului (vers. 22–29)
Apostolii trimit o scrisoare oficială prin Iuda, Barsaba și Sila: „Ni s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă…” (vers. 28), menționând cele patru recomandări scrise mai sus (vers. 20). Petru afirmă egalitatea spirituală între iudei și neamuri.

4.     Bucuria și confirmarea în Antiohia (vers. 30–35)
Biserica primește scrisoarea cu „bucurie pentru îmbărbătarea” adusă (vers. 31). Lucrarea misionară confirmă primirea neamurilor fără Lege. Unitatea redobândită aduce pace, bucurie și consolidare spirituală. Adevărul teologic aduce viață, nu divizare.

5.     Separarea lui Pavel și Barnaba (vers. 36–41)
Cei doi misionari se despart din cauza unei neînțelegeri cu privire la Ioan Marcu (vers. 39). Deși conflictul nu este ideal, de data aceasta rezultatul este pozitiv prin faptul că s-au format două echipe misionare. Pavel merge în misiune cu Sila, iar Barnaba cu Marcu.

Să ne rugăm pentru discernământ, înțelepciune și smerenie, pentru a transforma orice conflict într-un rezultat final pozitiv.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, November 9, 2025 – Acts 15:1–41

Acts 15 describes how the Church can navigate cultural and doctrinal tensions under the guidance of the Holy Spirit.

1.     The doctrinal conflict in Antioch (vv. 1–5)

The central theme of this chapter is the most difficult theological issue of that time: “Do the Gentiles (non-Jews) who believe in Christ need to submit to the law of Moses?” At that time, there were two major perspectives on this subject:

a) The legalistic perspective, which conditions salvation on the Law and circumcision.
b) The evangelical perspective, which proclaims God’s grace through faith and repentance.

The Council of Jerusalem, the gathering where the apostles and elders met to resolve this issue, confirms the universality of the Gospel, frees the Church from legalism, and establishes the principle of salvation by grace through faith in the atoning sacrifice of the Lord Jesus Christ. This clarification was absolutely necessary because at that time there were two categories of believers:

a) Jews who believed in Jesus, raised under the Law – “Then some of the believers who belonged to the party of the Pharisees stood up and said, ‘The Gentiles must be circumcised and required to keep the law of Moses.’” (v. 5)

b) Converted Gentiles, without Jewish traditions. For conservative Jews, the idea that Gentiles could be saved without the Law seemed like blasphemy: “Unless you are circumcised, according to the custom taught by Moses, you cannot be saved.” (v. 1)

The Council’s decision would become a cornerstone of the universal Church. Without a clear resolution, churches would have split into “Jewish Christians” and “Gentile Christians.” In Roman society, ethnic, religious, and social differences were deep, yet the Church gathered people from all layers of society: slaves, free people, Jews, Greeks, men, and women. The conflict between Law and grace had to be resolved in order to preserve the unity of the Church.

2.     The apostolic debate (vv. 6–21)

This is a moment of collective decision-making, with doctrinal and pastoral implications. Three major speeches follow, delivered in the presence of the apostles and elders gathered in Jerusalem.

(a) Peter’s testimony (vv. 7–11)

Peter recalls his experience with Cornelius (Acts 10), showing that God gave the Holy Spirit to the Gentiles without circumcision (v. 8): “He did not discriminate between us and them, for he purified their hearts by faith.” (v. 9)

He states clearly: “We believe it is through the grace of our Lord Jesus that we are saved, just as they are.” (v. 11)

Peter tears down the ethnic and religious barrier, replacing the Law with faith and repentance.

(b) The testimony of Barnabas and Paul (v. 12)

They recount the signs and wonders God performed among the Gentiles, arguing not theoretically but empirically (v. 12). The Holy Spirit confirms through miracles that the Gospel is not limited by ethnicity.

(c) James’s ruling (vv. 13–21)

James, the Lord’s brother, quotes the prophet Amos (vv. 11–12) and says that “we should not make it difficult” for the Gentiles by placing the burden of the Law upon them (v. 19). However, he proposes a few moral restrictions (v. 20):

1.     “to abstain from food polluted by idols”

2.     “from sexual immorality”

3.     “from the meat of strangled animals”

4.     “from blood”

Salvation is by grace, but the believer’s spiritual life must remain morally pure and culturally sensitive in order to preserve peace between Jews and Gentiles.

3.     Sending an official letter with the Council’s decision (vv. 22–29)

The apostles send an official letter through Judas Barsabbas and Silas: “It seemed good to the Holy Spirit and to us…” (v. 28), reiterating the four recommendations listed above (v. 20). Peter affirms the spiritual equality of Jews and Gentiles.

4.     Joy and confirmation in Antioch (vv. 30–35)

The church receives the letter with “gladness for its encouraging message” (v. 31). The missionary work confirms the acceptance of Gentiles without the Law. Restored unity brings peace, joy, and spiritual strengthening. Theological truth produces life, not division.

5.     The separation of Paul and Barnabas (vv. 36–41)

The two missionaries part ways because of a disagreement regarding John Mark (v. 39). Although the conflict is not ideal, this time the result is positive because two missionary teams are formed. Paul goes on mission with Silas, and Barnabas with Mark.

May we pray for discernment, wisdom, and humility, so that every conflict may be transformed into a positive final outcome.