8 noiembrie

Miercuri, 8 noiembrie 2023, 1 Regi 18:1-46 – Ilie înaintea lui Ahab

În cel de-al treilea an de secetă, Dumnezeu i-a cerut lui Ilie să se înfățișeze înaintea lui Ahab. Din cauza secetei, populația nu avea mâncare, însă în capitala Samaria a căpătat dimensiuni inimaginabile: ,,În Samaria a fost o mare foamete şi atât de mult au strâmtorat-o, încât un cap de măgar prețuia optzeci de sicli de argint şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel, cinci sicli de argint. Şi, pe când trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!” El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?” Şi împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: ‘Dă-mi pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, şi mâine vom mânca pe fiul meu.’ Noi am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Şi în ziua următoare i-am zis: ‘Dă pe fiul tău să-l mâncăm.’ Dar ea a ascuns pe fiul ei.”

Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, şi-a rupt hainele, când stătea pe zid. Şi poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac de păr pe trup” (2 Împărați 6:25-30). 

Ahab și Obadia, slujitorul său de încredere, au cercetat țara în speranța că vor găsi iarbă și izvoare de apă pentru animale. Obadia era un om credincios care se temea de Dumnezeu. El era administratorul lui Ahab, o poziție echivalentă cu poziția de prim-ministru. Cunoscând intenția criminală a Izabelei, Obadia a ascuns în peșteri o sută de proroci ai lui Dumnezeu și le-a asigurat pâine și apă, o sarcină destul de grea într-o perioadă de secetă.

Obadia l-a întâlnit întâmplător pe Ilie și, din respect, s-a aplecat înaintea omului lui Dumnezeu.

La rugămintea lui Ilie, Obadia s-a dus să-l informeze pe regele Ahab că Ilie va veni la palat. Când Ahab a auzit vestea, a plecat să-l întâlnească pe Ilie, pe care l-a acuzat că ,,a nenorocit pe Israel”.

Profetul i-a vorbit cu mult curaj regelui, acuzându-l că a părăsit poruncile Creatorului și a promovat idolatria în țară. Ilie i-a propus regelui confruntarea loialității față de Dumnezeu pe muntele Carmel. Carmelul avea o înălțime de peste 500 de metri și o lungime de cel puțin 50 kilometri, întinzându-se spre Haifa pe malul Mediteranei. Locul întâlnirii era avantajos pentru Ahab, deoarece era între Israel și Fenicia, țara zeităților importate în Israel.

S-au adunat 450 de proroci ai lui Baal și 450 de proroci au Astanteei, consoarta lui Baal. Ilie s-a ridicat înaintea mulțimii și le-a cerut să pună capăt compromisului spiritual și să fie loiali Dumnezeului Atotputernic. Testul urma să identifice pe cine va valida Dumnezeu ca proroc al Său: pe Ilie, care era singur, sau pe cei 450 de proroci ai lui Baal.

Au fost aduși doi junci, unul pentru el și celălalt pentru cei 450 de proroci. Fiecare parte va tăia juncul, îl va pune pe lemne și se va ruga lui Dumnezeu care va răspunde prin foc, aprinzând lemnele și jertfa (vers. 22-24). Prorocii  lui Baal s-au rugat primii – s-au rugat până seara. Însă Dumnezeu nu a răspuns. Ilie, înainte să se roage, a făcut un altar din 12 pietre, după numărul celor 12 seminții ale lui Israel. Apoi le-a cerut prorociilor lui Baal de trei ori să toarne multă apă peste lemne și arderea de tot.

Fără gesturi mistice și teatrale, Ilie s-a rugat cu credință, implorând numele lui Dumnezeu. În mod miraculos, lemnele îmbibate cu apă de pe altar s-au aprins. Ilie a cerut poporului adunat să omoare prorocii lui Baal și în felul acesta să stârpească idolatria din țară.

Apoi Ilie s-a rugat Domnului să dea ploaie și a venit o ploaie mare. Ploaia l-a prins pe Ahab călătorind în carul regesc spre Izreel, cetate situată între Carmel și Samaria. La Carmel, Ilie l-a înălțat pe Dumnezeu și a umilit sistemul idolatru practicat de casa regală și acoliții lor.

Este timpul rugăciunii și, asemenea lui Ilie, ne vom ruga mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru că răspunde rugăciunilor și onorează slujirea poporului sfânt. Apoi vom continua rugăciunea, cerând de la Dumnezeu puterea de a trăi în sfințenie, despărțiți cu totul de păgânism, idolatrie și compromis, despărțiți de o viață în care în ziua Domnului mergem la Templu și-l onorăm pe Dumnezeu, iar în zilele săptămânii ne onorăm pe noi.

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, November 8, 2023, 1 Kings 18:1-46 – Elijah before Ahab

In the third year of drought, God instructed Elijah to present himself before Ahab. Due to the drought, there was a lack of food, and in the capital Samaria, the situation was unimaginable: “There was a great famine in the city; the siege lasted so long that a donkey’s head sold for eighty shekels of silver, and a quarter of a cab of seed pods for five shekels. As the king of Israel was passing by on the wall, a woman cried to him, “Help me, my lord the king! The king replied, “If the Lord does not help you, where can I get help for you? From the threshing floor? From the winepress?” Then he asked her, “What’s the matter?”She answered, “This woman said to me, ‘Give up your son so we may eat him today, and tomorrow we’ll eat my son.’ So we cooked my son and ate him. The next day I said to her, ‘Give up your son so we may eat him,’ but she had hidden him. “When the king heard the woman’s words, he tore his robes. As he went along the wall, the people looked, and they saw that, under his robes, he had sackcloth on his body”. (2 Kings 6:25-30).

Ahab and Obadiah, his trusted servant, scoured the land in hope of finding grass and water sources for the animals. Obadiah was a faithful man who feared God. He was Ahab's administrator, a position equivalent to that of a prime minister. Knowing Jezebel's murderous intent, Obadiah hid a hundred prophets of the Lord in caves and ensured they had bread and water, a challenging task during a period of drought.

Obadiah happened to meet Elijah, and out of respect, bowed down before the man of God. At Elijah's request, Obadiah went to inform King Ahab that Elijah would come to the palace. When Ahab heard the news, he went to meet Elijah, whom he accused of bringing trouble to Israel.

The prophet spoke courageously to the king, accusing him of abandoning the commandments of the Creator and promoting idolatry in the land. Elijah proposed a test of loyalty to God on Mount Carmel. Carmel was over 500 meters high and at least 50 kilometers long, stretching towards Haifa on the Mediterranean coast. The meeting place was advantageous for Ahab, as it was the land between Israel and Phoenicia, the land of the deities imported into Israel.

450 prophets of Baal and 400 prophets of Asherah, consort of Baal, were gathered. Elijah stood before the crowd and called for an end to spiritual compromise and for loyalty to the Almighty God. The test was to identify whom God would validate as His prophet: Elijah, who was alone, or the 450 prophets of Baal.

Two bulls were brought, one for Elijah and the other for the 450 prophets. Each side would cut up the bull, place it on the wood, and pray to God who would respond by fire, igniting the wood and the sacrifice (verses 22-24). The prophets of Baal prayed first – they prayed until evening. But God did not answer. Elijah, before praying, built an altar with 12 stones, representing the 12 tribes of Israel. Then he asked Baal's prophets to pour a lot of water over the wood and the burnt offering three times.

Without mystical or theatrical gestures, Elijah prayed faithfully, imploring God's name. Miraculously, the water-soaked wood on the altar was set on fire. Elijah asked the gathered people to kill the prophets of Baal, thus eradicating idolatry from the country.

Then Elijah prayed to the Lord for rain, and a great rain came. The rain caught Ahab traveling in the royal chariot towards Jezreel, a city located between Carmel and Samaria. At Carmel, Elijah exalted God and humiliated the idolatrous system practiced by the royal house and their followers.

It is time for prayer and, like Elijah, we will pray by thanking God for answering prayers and honoring the service of His holy people. Then we will continue to pray, asking God for the strength to live in holiness, completely separated from paganism, idolatry, and compromise, separated from a life in which on the Lord's Day we go to the Temple and honor God, and on weekdays we honor ourselves.