8 noiembrie

Sâmbătă, 8 noiembrie 2025, Faptele Apostolilor 14:1–28

Pavel și Barnaba continuă prima călătorie misionară, propovăduind Evanghelia în Iconia, Listra și Derbe. Aceste trei orașe erau așezate în regiunea Licaonia, parte a provinciei Galatia din Imperiul Roman. Capitolul de față descrie perseverența apostolilor în misiune, confruntarea cu opoziția religioasă, idolatria și proclamarea unui Dumnezeu viu într-un context păgân.

Faptele Apostolilor 14 descrie tensiunea constantă dintre credința adevărată și idolatrie, dintre lucrarea Duhului Sfânt și confuzia lumii păgâne. Slujirea descrisă împarte acest capitol în câteva secțiuni:

1.     Predicarea în Iconia (vers. 1–7)

Pavel și Barnaba predică „în sinagoga iudeilor” (vers. 1) și mulți cred, atât iudei, cât și greci. Opoziția apare din partea iudeilor necredincioși, care „au ațâțat sufletele păgânilor” (vers. 2). În ciuda împotrivirii, apostolii „au stat multă vreme acolo” (vers. 3), arătând curaj și perseverență. Dumnezeu confirmă mesajul prin semne și minuni (vers. 3).

2.     Miracolul din Listra și reacția idolatrasă (vers. 8–18)

Pavel vindecă un om olog din naștere, văzând că bolnavul are credință în Dumnezeu (vers. 8–10). Mulțimea, neînțelegând natura spirituală a minunii făcute prin credință, îi consideră zei coborâți pe pământ – Barnaba este numit Zeus, iar Pavel Hermes (vers. 11–12). Pavel și Barnaba își sfâșie hainele și declară: „Suntem oameni de aceeași fire cu voi” (vers. 15), chemându-i să se întoarcă de la idolii morți la Dumnezeu.

Predica lui Pavel din Listra (vers. 15–17) reflectă adaptarea sa la audiența din zonă. El nu citează pasaje din Scriptură așa cum face de obicei în sinagogi, ci vorbește despre Dumnezeul Creator, un concept accesibil filosofilor stoici și epicurieni. Prin urmare, Pavel combină Cuvântul revelat în Scriptură cu argumentul rațional al creației: „Întoarceți-vă de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel viu” (vers. 15). Lucrarea lui Dumnezeu nu caută glorificarea oamenilor, ci întoarcerea lor la Dumnezeu.

3.     Persecuția și răbdarea misionarilor (vers. 19–20)

Evreii din Antiohia și Iconia vin și întorc mulțimile împotriva lui Pavel. Apostolul este lovit cu pietre, târât afară din cetate și lăsat ca mort (vers. 19). Totuși, Pavel se ridică și intră din nou în cetate (vers. 20), continuându-și cu pasiune și curaj lucrarea: „După ce ucenicii l-au înconjurat, el s-a ridicat și a intrat în cetate” (vers. 20). Credința autentică nu se clatină în fața suferinței, deoarece suferința produce răbdare.

4.     Consolidarea spirituală a credincioșilor și numirea prezbiterilor (vers. 21–23)

După predicarea în Derbe, Pavel și Barnaba se întorc, revizitând cetățile vizitate. Ei îi încurajează pe ucenici, spunând: „Trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu prin multe necazuri” (vers. 22). De asemenea, organizează bisericile, așezând prezbiteri în fiecare comunitate „după ce s-au rugat și au postit” (vers. 23). Cât este de necesară nașterea din nou pentru oamenii neconvertiți, atât de necesară este maturizarea spirituală pentru creștinii născuți din nou.

5.     Întoarcerea în Antiohia și prezentarea unui raport de misiune (vers. 24–28)

Apostolii se întorc în Antiohia și povestesc tot ce făcuse Dumnezeu prin ei: „Dumnezeu a deschis neamurilor ușa credinței” (vers. 27). Misiunea nu este triumful oamenilor, ci al harului lui Dumnezeu care deschide ușa credinței tuturor. Nu este lucrarea unui erou, ci slujirea unei echipe: „Au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei” (vers. 27). Lucrarea misionară implică persecuție, dar și rod spiritual. Acest capitol este o lecție despre misiune, suferință, discernământ, plantare de biserici, ordinarea de slujitori și organizarea cu înțelepciune a lucrării lui Dumnezeu. Biserica se organizează prin lideri locali, rânduiți cu rugăciune și post.

Este timpul să ne rugăm pentru a ne găsi locul în biserică și slujirea în care să ne implicăm potrivit chemării și înzestrării pe care Domnul a făcut-o fiecărui credincios. În felul acesta, când se va întoarce Stăpânul, va spune fiecăruia: „Vino, rob bun și credincios.”

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, November 8, 2025 — Acts 14:1–28

Paul and Barnabas continue their first missionary journey, preaching the gospel in Iconium, Lystra, and Derbe. These three cities were located in the region of Lycaonia, part of the Roman province of Galatia. This chapter highlights the apostles’ perseverance in mission, their confrontation with religious opposition and idolatry, and the proclamation of the living God in a pagan context.

Acts 14 depicts the constant tension between true faith and idolatry, between the work of the Holy Spirit and the confusion of the pagan world. The ministry described divides this chapter into several sections:

1.     Preaching in Iconium (vv. 1–7)

Paul and Barnabas preached “in the Jewish synagogue” (v. 1), and many believed—both Jews and Greeks. Opposition arose from the unbelieving Jews, who “stirred up the Gentiles and poisoned their minds against the brothers.” (v. 2) Despite the resistance, the apostles “spent considerable time there” (v. 3), showing courage and perseverance. God confirmed their message by enabling them to perform signs and wonders (v. 3).

2.     The miracle in Lystra and the idolatrous reaction (vv. 8–18)

Paul healed a man lame from birth, seeing that he had faith to be healed (vv. 8–10). The crowd, misunderstanding the spiritual nature of the miracle done through faith, believed the apostles were gods come down in human form—Barnabas they called Zeus, and Paul they called Hermes (vv. 11–12). Paul and Barnabas tore their clothes and shouted, “We too are only human, like you.” (v. 15) They urged the people to turn from worthless idols to the living God.

Paul’s sermon in Lystra (vv. 15–17) reflects his adaptation to the local audience. He does not cite Scripture as he usually does in synagogues, but speaks of the Creator God—a concept familiar to Stoic and Epicurean philosophers. Thus, Paul combines the revealed Word of Scripture with the rational argument from creation: “Turn from these worthless things to the living God.” (v. 15) God’s work seeks not to glorify people but to turn them to Himself.

3.     Persecution and the missionaries’ endurance (vv. 19–20)

Jews from Antioch and Iconium came and won the crowd over. Paul was stoned, dragged out of the city, and left for dead (v. 19). Yet he got up and went back into the city (v. 20), continuing his mission with passion and courage: “After the disciples had gathered around him, he got up and went back into the city.” (v. 20) True faith does not waver in the face of suffering, for suffering produces perseverance.

4.     Strengthening the believers and appointing elders (vv. 21–23)

After preaching in Derbe, Paul and Barnabas returned, revisiting the cities they had evangelized. They strengthened the disciples, saying, “We must go through many hardships to enter the kingdom of God.” (v. 22) They also organized the churches, appointing elders in each community “with prayer and fasting.” (v. 23) Just as the new birth is essential for the unsaved, so spiritual maturity is essential for the born-again believer.

5.     Return to Antioch and the missionary report (vv. 24–28)

The apostles returned to Antioch and reported all that God had done through them: “God had opened the door of faith to the Gentiles.” (v. 27) The mission was not a triumph of human effort but of God’s grace, which opens the door of faith to all. It was not the work of a hero but the service of a team: “They reported all that God had done through them.” (v. 27) Missionary work involves persecution but also spiritual fruit. This chapter teaches about mission, suffering, discernment, church planting, the ordaining of leaders, and the wise organization of God’s work. The Church is structured through local leaders appointed with prayer and fasting.

It is time to pray that we may find our place in the church and the ministry in which we are to serve, according to the calling and gifting the Lord has given to each believer. In this way, when the Master returns, He will say to each one: “Well done, good and faithful servant.”