8 martie

Sâmbătă, 8 martie 2025, Ieremia 44:1-30

Pentru că prorociile lui Ieremia demascau păcatele evreilor și îi avertiza cu pedeapsa divină, evreii au dezvoltat o atitudine de repulsie și revoltă împotriva profetului. Ajunși în Egipt, evreii care au plecat din Iuda de frica lui Nebucadnețar, s-au așezat în localitățile Migdol, la Tahpanes, la Nof și în țara Patros (Egiptul de Sus). 

Ironia sorții stă în faptul că evreii care s-au ascuns de babilonieni în Egipt au constatat îngrijorați că Dumnezeu a permis lui Nebucadnețar să cucerească Egiptul. Acesta a fost cel de-al doilea mesaj al lui Ieremia pentru evreii care tocmai se mutaseră în Egipt (vers. 1-14). Această prorocie a repetat avertismentul divin, însă de data aceasta prorocia se îndrepta către toți evreii care locuiau în Egipt.

Dumnezeu le-a amintit evreilor despre nenorocirile care au venit peste țară, Ierusalim și Templu din cauza trăirea lor în păcatul idolatriei: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Aţi văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sunt decât nişte dărâmături şi nimeni nu mai locuieşte în ele din pricina răutăţii cu care au lucrat, ca să Mă mânie, ducându-se să tămâieze şi să slujească altor dumnezei, care nu erau cunoscuţi nici de ei, nici de voi, nici de părinţii voştri.” (vers. 2-3)

Este greu de imaginat nebunia răspunsului evreilor ca reacție la prorocia lui Ieremia (vers. 15-19). Ei se angajează să se închine în continuare idolilor din Egipt: ,,Nu te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului. Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, şi anume să aducem tămâie împărătesei cerului şi să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut noi şi părinţii noştri, împăraţii noştri şi căpeteniile noastre, în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului. Atunci aveam pâine de ne săturam, eram fericiţi şi nu treceam prin nicio nenorocire! Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului şi să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate şi am fost nimiciţi de sabie şi de foamete…” (vers. 16-18)

Reacția lui Dumnezeu la răzvrătirea şi neascultarea evreilor din Egipt a fost spre pierzarea lor (vers. 20-30): ,,De aceea, acum, după ce v-aţi împlinit juruinţele şi v-aţi înfăptuit făgăduinţele, ascultaţi Cuvântul Domnului, voi toţi cei din Iuda, care locuiţi în ţara Egiptului! Iată, jur pe Numele Meu cel mare’, zice Domnul, ‘că Numele Meu nu va mai fi chemat de gura niciunuia din oamenii lui Iuda şi în toată ţara Egiptului niciunul nu va zice: «Viu este Domnul Dumnezeu!» Iată, voi veghea asupra lor ca să le fac rău, şi nu bine, şi toţi oamenii lui Iuda care sunt în ţara Egiptului vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete până vor pieri de tot.” (vers. 26-27)

Văzându-se respins, Dumnezeu a trimis ultimul mesaj al Său prin Ieremia, care mesaj vestea nenorocirea şi moartea. Când oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, întunericul cuprinde mintea lor, îşi pierd discernământul şi sunt cuprinşi de nebunie.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru înțelepciune și maturitate, pentru o viață sfântă și închinată lui Dumnezeu în fiecare zi.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, March 8, 2025 – Jeremiah 44:1-30

Because Jeremiah’s prophecies exposed the sins of the Israelites and warned them of divine punishment, they developed an attitude of repulsion and rebellion against the prophet. Upon reaching Egypt, the Israelites who had fled Judah in fear of Nebuchadnezzar settled in the towns of Migdol, Tahpanhes, Noph, and in the land of Pathros (Upper Egypt).

The irony of fate is that the Israelites who had hidden from the Babylonians in Egypt were alarmed to find that God allowed Nebuchadnezzar to conquer Egypt. This was Jeremiah’s second message to the Israelites who had just relocated to Egypt (verses 1-14). This prophecy repeated God’s warning, but this time it was directed at all the Israelites living in Egypt.

God reminded the Israelites of the disasters that had befallen the land, Jerusalem, and the Temple because of their idolatrous sin: “This is what the Lord Almighty, the God of Israel, says: 'You saw the great disaster I brought on Jerusalem and on all the towns of Judah. Today they lie deserted and in ruins because of the evil they have done. They aroused my anger by burning incense to and worshiping other gods that neither they nor you nor your ancestors ever knew.'” (verses 2-3)

It is difficult to imagine the madness of the Israelites’ response to Jeremiah’s prophecy (verses 15-19). They stubbornly pledged to continue worshiping the idols of Egypt: “We will not listen to the message you have spoken to us in the name of the Lord! We will certainly do everything we said we would: We will burn incense to the Queen of Heaven and will pour out drink offerings to her just as we and our ancestors, our kings and our officials did in the towns of Judah and in the streets of Jerusalem. At that time, we had plenty of food and were well off and suffered no harm. But ever since we stopped burning incense to the Queen of Heaven and pouring out drink offerings to her, we have had nothing and have been perishing by sword and famine.” (verses 16-18)

God’s response to the Israelites’ rebellion and disobedience in Egypt was their destruction (verses 20-30): “Therefore hear the word of the Lord, all you Jews living in Egypt: ‘I swear by my great name,’ says the Lord, ‘that no one from Judah living anywhere in Egypt will ever again invoke my name or swear, “As surely as the Sovereign Lord lives.” For I am watching over them for harm, not for good; the Jews in Egypt will perish by sword and famine until they are all destroyed.’” (verses 26-27)

Seeing Himself rejected, God sent His final message through Jeremiah, a message of disaster and death. When people turn away from God, darkness overtakes their minds, they lose discernment, and they are consumed by madness.

Let us pray to God for wisdom and maturity, for a holy life, and for daily devotion to Him.