8 iunie

Sâmbătă, 8 iunie 2024, Psalm 42:1-11

Antetul care apare înaintea psalmilor 42, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 84, 85, 87 și 88 conține expresia ,,fiii lui Core”. Probabil că ,,fiii lui Core” i-au compus sub călăuzirea lui Dumnezeu sau au fost compuși de altcineva și lor le-au fost încredințați ca să fie cântați.

Core a fost un levit, văr cu Moise și Aaron, care a participat la răscoală împreună cu Datan și Abiram (Numeri 16:26, 9-11). Este de-a dreptul impresionant să înțelegem faptul că fiii acestui răzvrătit au devenit muzicienii Casei Domnului. Heman, unul dintre cei trei lideri muzicali din vremea lui David, era un descendent al familiei Core, iar fiii lui au devenit conducători peste 12 dintre cele 24 de cete de cântăreți care cântau neîncetat în casa Domnului (1 Cronici 4:4-31).

Psalmul de față are două părți:

1. Dorința de închinare înaintea lui Dumnezeu (vers. 1-5) – Această dorință a fost comparată cu dorința de apă pe care o are un cerb însetat (vers. 10). Puține dorințe sunt mai puternice ca dorința după apă a unei ființe însetate.

Psalmistul se închină plângând, în timp ce dușmanii îl descurajau batjocorindu-l. Cel mai probabil că ei știau despre anumite cereri prezentate lui Dumnezeu în rugăciune, cereri la care încă nu primise răspuns. Ironia lor era legată de faptul că psalmistul se închină unui Dumnezeu care nici macar nu îi ascultă rugăciunea. Aceasta este vocea descurajatoare a diavolului: ,,Ce rost are să-L slujești pe Dumnezeu dacă El nici măcar nu-ți ascultă rugăciunea?”

Ca un paradox, psalmistul spune că dorința lui să se închine lui Dumnezeu este la fel de mare ca dorința după apă a unui animal însetat. Pentru a putea depăși ridiculizarea dușmanilor și pentru a putea rămâne în pace, psalmistul se gândește la glorioasele experiențe din trecut, când se închinau cu emoție în Casa Domnului.

El a folosit metoda înlocuirii pentru a putea depăși ispita experienței din prezent. A înlocuit realitatea care îl descuraja în prezent cu o amintire din trecut, încărcată de prezența și slava lui Dumnezeu.

2. Copleșit de experiențele dramatice prin care trecea (vers. 6-11). Psalmistul se pare că trecea printr-o stare de criză, de anxietate: ,,îmi este mâhnit sufletul în mine. Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile și vâlurile Tale trec peste mine” (vers. 6-7).

În final, psalmistul se adună, are un dialog cu sine însuși și se îmbărbătează prin credința în Dumnezeu: ,,Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.” (vers. 11)

Lecția de viață a acestui psalm ne încurajează să nu cedăm, să nu ne fie frică, să continuăm să facem ceea ce ne-a încredințat Dumnezeu să facem.

,,Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea.” (Proverbe 24:10)

Urmează să ne rugăm și să cerem lui Dumnezeu perseverență, speranță și înțelepciunea de a ne fi suficientă jumătatea plină a paharului!

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, June 8, 2024 – Psalm 42:1-11

The heading that appears before Psalms 42, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 84, 85, 87, and 88 contains the expression “the sons of Korah.” It is likely that “the sons of Korah” composed them under God's guidance, or they were composed by someone else and entrusted them to be sung.

Korah was a Levite, a cousin of Moses and Aaron, who participated in the rebellion with Dathan and Abiram (Numbers 16:26, 9-11). It is truly impressive to understand that the sons of this rebel became the musicians of the House of the Lord. Heman, one of the three musical leaders in David's time, was a descendant of the Korah family, and his sons became leaders over 12 of the 24 groups of singers who sang continually in the house of the Lord (1 Chronicles 4:4-31).

This Psalm has two parts:

1. The desire to worship before God (verses 1-5) – This desire has been compared to the thirst that a deer experiences for water (verse 10). Few desires are stronger than the desire for water in a thirsty being.

The psalmist worships while weeping, as enemies discourage him by mocking him. They likely knew about certain requests presented to God in prayer, requests that had not yet been answered. Their irony was related to the fact that the psalmist worships a God who does not even listen to his prayer. This is the discouraging voice of the devil: “What’s the point of serving God if He doesn’t even listen to your prayer?“

As a paradox, the psalmist says that his desire to worship God is as great as the thirst for water of a thirsty animal. To overcome the ridicule of the enemies and to remain in peace, the psalmist thinks of the glorious experiences from the past, when they worshipped with emotion in the House of the Lord.

He used the method of replacement to overcome the present discouraging experience. He replaced the discouraging present reality with a memory from the past, filled with God’s presence and glory.

2. Overwhelmed by the dramatic experiences he was going through (verses 6-11) – the psalmist seems to be going through a state of crisis, of anxiety, “My soul is downcast within me. Deep calls to deep in the roar of your waterfalls; all your waves and breakers have swept over me” (verses 6-7).

In the end, the psalmist gathers himself, has a dialogue with himself, and encourages himself through faith in God: “Why, my soul, are you downcast? Why so disturbed within me? Put your hope in God, for I will yet praise him, my Savior and my God.” (verse 11)

This Psalms’ life lesson encourages us not to give up, not to be afraid, and to continue doing what God has entrusted us to do.

“If you falter in a time of trouble, how small is your strength!” (Proverbs 24:10)

Let us pray and ask God for perseverance, hope, and the wisdom to see the glass half full!