8 ianuarie

Luni, 8 ianuarie 2024, 2 Cronici 3:1-17 – Zidirea Templului

Muntele Moria este situat în partea de răsărit a Ierusalimului Vechi, lângă Poarta de Aur, la circa trei sute de metri de Gradina Ghetsimani și Valea Cedrilor. Pe acest munte a adus Avraam jertfă lui Dumnezeu pe însuși fiul său, Isaac (Geneza 22).

În timpul domniei împăratului David, aici, pe Muntele Moria, se afla „Aria lui Aravna Iebusitul”, pe care marele proroc a cumpărat-o în vederea construirii unui templu închinat lui Dumnezeu (2 Regi 24:18).     

Construcția Templului a început în a doua zi a lunii a doua, în al patrulea an al domniei lui Solomon, respectiv anul 966 î. Cr. Deoarece vârful colinei Moria nu era suficient de mare pentru construcția Templului, Solomon a înconjurat cu ziduri înalte și groase poalele colinei, iar golul dintre ziduri și vârful colinei l-a umplut cu pământ și astfel a amenajat o platformă mult mai extinsă.

Construcția Templului a durat șapte ani (1 Regi 6:37-38) și a început în al patrulea an al domniei regelui Solomon. Referindu-se la perioada construirii Templului, Scriptura menționează faptul că trecuseră patru sute optzeci de ani de la exodul prizonierilor evrei din Egipt.

Templul nu a fost o construcție foarte mare, fiind de două ori mai mic decât casa regelui Solomon. Dimensiunile mici ale Templului sunt explicabile prin faptul că, spre deosebire de toate lăcașurile de cult, Templul nu era făcut pentru adunări ale credincioșilor; dimpotrivă, era o Casa pentru Dumnezeu unde puteau intra doar preoții.

Acceptând faptul că un cot are 46 de centimetri, Templul lui Solomon a avut 28 de metri lungime, 9 metri lățime și 14 metri înălțime. Templul a fost o clădire de formă dreptunghiulară, divizată în interior în trei parți: Pridvorul, Locul Sfânt și Locul Prea Sfânt.

Templul era înconjurat de cele două curți:

1)    Curtea interioară – ,,curtea mai înaltă” înconjura Templul și era destinată preoților.

2)    Curtea exterioară – ,,curtea mai mare” era destinată poporului credincios și se afla la un nivel inferior față de prima curte.

Nevăzutul Dumnezeu era acum mai ,,perceptibil” pentru evreii care veneau să se închine la Templu, datorită semnificației pe care o atribuiau acestei clădiri. Semnificația pe care ei o atribuiau Templului prin credința pe care o aveau în inimă făcea din această clădire o casă a lui Dumnezeu. Pentru trecătorii sau vizitatorii neevrei, care nu atribuiau acestei clădiri semnificația de Casă a lui Dumnezeu, Templul era o simplă construcție. Acest fenomen demonstrează importanța, valoarea și puterea credinței din viața omului.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru credința pe care o avem, asemenea unei ferestre prin care privim peisajul dinafara camerei în care noi ne aflăm. Ne rugăm lui Dumnezeu pentru o credință care se manifestă prin fapte. Credința nu se vede, însă se văd faptele ei. Atunci când vedem aceste fapte știm că în spatele lor este credința care le generează.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, January 8, 2024: 2 Chronicles 3:1-17 – Building of the Temple

Mount Moriah is located in the eastern part of Old Jerusalem, near the Golden Gate, about three hundred meters from the Garden of Gethsemane and the Kidron Valley. It was on this mountain that Abraham offered his son Isaac as a sacrifice to God (Genesis 22).

During the reign of King David, “the threshing floor of Araunah the Jebusite,”  was on Mount Moriah; the great prophet purchased it with the intention of building a temple dedicated to God (2 Samuel 24:18).

The construction of the Temple began on the second day of the second month, in the fourth year of Solomon’s reign, namely in the year 966 BC. Since the top of the Moriah hill was not large enough for the Temple’s construction, Solomon surrounded the base of the hill with high and thick walls, and the gap between the walls and the hilltop was filled with earth, thus creating a much larger platform.

The construction of the Temple took seven years (1 Kings 6:37-38) and began in the fourth year of King Solomon’s reign. Referring to the period of the Temple’s construction, Scripture mentions that four hundred and eighty years had passed since the exodus of the Jewish prisoners from Egypt.

The Temple was not a very large construction, being half the size of King Solomon’s house. The modest dimensions of the Temple are explainable by the fact that, unlike all other places of worship, the Temple was not made for gatherings of the faithful; rather, it was a House for God where only priests could enter.

Assuming that a cubit is 46 centimeters, Solomon’s Temple was 28 meters long, 9 meters wide, and 14 meters high. The Temple was a rectangular building, divided inside into three parts: the portico at the front, the Holy Place, and the Most Holy Place.

The Temple was surrounded by two courts:

1)    The inner court – “the higher court” surrounded the Temple and was intended for the priests.

2)    The outer court – “the larger court” was intended for the faithful people and was at a lower level than the first court.

The unseen God was now more “perceptible” to the Jews who came to worship at the Temple, due to the significance they attributed to this building. The meaning they gave to the Temple through the faith in their hearts made this building a house of God. For passersby or non-Jewish visitors, who did not attribute this meaning to the building as the House of God, the Temple was just a construction. This phenomenon demonstrates the importance, value, and power of faith in a person’s life.

We thank God for the faith we have, like a window through which we look at the landscape outside the room we are in. We pray to God for a faith that manifests through deeds. Faith is not seen, but its deeds are. When we see these deeds, we know that behind them is the faith that generates them.