8 februarie

Joi, 8 februarie 2024, 2 Cronici 34:1-33 – Domnia lui Iosia

Iosia a fost al șaptesprezecelea rege al Regatului lui Iuda, domnind 31 de ani la Ierusalim, începând cu vârsta de 8 ani. Domnia lui a avut loc între anii 639-608 î. C. și se așază în opoziție cu apostazia cultivată de bunicul său Manase și de tatăl său Amon.

Din punct de vedere al influenței sfinte în țară, al iubirii și implementării Bibliei în popor, Iosia este al treilea după Moise și David. Împăratul Iosia este singura persoană din istoria omenirii a cărei naștere a fost prorocită cu trei sute de ani înainte: ,,Altarule! Altarule! Așa vorbește Domnul: “Iată că se va naște un fiu casei lui David; numele lui este Iosia; el va junghia pe tine, pe preoții înăltimilor, care ard tămâie pe tine, și pe tine se vor arde oseminte omenești!” (1 Regi 13:2)

El a domnit între anii 640 și 609, a fost antepenultimul împărat al Împărăției lui Iuda, ultimii doi împărați fiind Iehoiachin și Zedechia. Regatul lui Iuda a avut 19 împăraţi, Iosia fiind cel de-al 17-lea. Acești împărați au domnit o perioadă de 344 de ani, între anii 930 (moartea lui Solomon) și 586 î. C., anul în care Imperiul Babilonian a cucerit și a distrus țara.

Iosia este ultimul rege independent al evreilor. Cei care vor veni după el vor fi vasali ai marilor imperii. Invazia sciților, căderea Imperiului Asirian, formarea Imperiului Median și formarea Imperiului Babilonian sub Nebopolasar au pregătit vremea profețită de Mântuitorul: ,,Vor cădea sub ascuțișul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate Neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor.“ (Luca 12:24)

Iosia a domnit într-o vreme în care Asiria se afla în declin, iar Babilonul nu-și atinsese încă apogeul puterii. Evreii au putut călători în liniște venind de departe la Ierusalim, iar serbările au fost pline de bucurie și entuziasm.

De la Solomon până la Iosia, aproximativ 290 de ani, Casa lui Dumnezeu a fost mai mult sau mai puțin neglijată, mai ales în vremea bunicului său Manase și a tatălui său Amon. În al optsprezecelea an al domniei sale, Iosia a încredințat lui Safan, Maasia și Ioah misiunea de a restaura Casa Domnului (v. 8).

În timpul restaurării Templului, muncitorii au găsit Cartea Legii, pe care au dat-o preotului Hilchia și acesta a dat-o lui Safan, secretarul împăratului. Când Safan a citit Cartea Legii înaintea împăratului, acesta și-a sfâșiat hainele. Durerea lui adâncă a fost provocată de următorul pasaj: „părinții noștri nu au ținut Cuvântul Domnului și n-au împlinit ce este scris în Carte” (v. 21). Acolo erau de față oameni în vârstă, preoți și slujitori, dar împăratul a fost singura persoană care și-a rupt hainele de durere, când a înțeles ce scria în cartea Domnului și cât de departe erau ei de această voie a lui Dumnezeu.

Iosia a dat poruncă oamenilor săi de încredere să caute voia Domnului și să afle ce trebuie făcut în situația de față. Preotul Hilchia și ceilalți slujitori ai împăratului au mers la prorocița Hulda, al cărei mesaj profetic a avut două părți:

1.     Israelul va fi nimicit și dus în robie, din cauza stilului de viață păcătos în care au trăit și continuă să trăiască (2 Regi 22:15-17).

2.     Împăratul va fi iertat și binecuvântat, în timpul domniei lui nu se va întâmpla nici un rău, pentru că s-a pocăit și s-a smerit înaintea lui Dumnezeu (2 Regi 22:18-20).

Când a auzit împăratul cuvintele prorociei Huldei, i-a strâns pe toți bătrânii și tot poporul din Iuda la Casa Domnului și le-a citit cuvintele legământului din Cartea Domnului găsită în Templu.

Împăratul s-a angajat să respecte legământul cu Dumnezeu scris în Carte și tot poporul i-a urmat exemplul (v. 31-32). Apoi, a dispus ca toate urâciunile din țară să fie eliminate și tot poporul să slujească lui Dumnezeu (v. 33).

Lecția de viață din acest pasaj este că un conducător poate să influențeze poporul spre Dumnezeu sau spre idolatrie. Să ne rugăm cu inimă pentru conducători și să ne rugăm pentru popor.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, February 8, 2024: 2 Chronicles 34:1-33 – Josiah’s Reign

Josiah was the seventeenth king of the Kingdom of Judah, reigning for 31 years in Jerusalem, starting at the age of 8. His reign took place between 639-608 BC and stood in opposition to the apostasy fostered by his grandfather Manasseh and his father Amon.

In terms of holy influence in the country, the love and implementation of the Bible among the people, Josiah is ranked third after Moses and David. King Josiah is the only person in human history whose birth was prophesied three hundred years in advance: “O altar, altar! Thus says the Lord: 'Behold, a son shall be born to the house of David; Josiah by name; and on you he shall sacrifice the priests of the high places who burn incense on you, and human bones shall be burned on you.'” (1 Kings 13:2)

He reigned between 640 and 609 BC, was the penultimate king of the Kingdom of Judah, with the last two kings being Jehoiachin and Zedekiah. The Kingdom of Judah had 19 kings, Josiah being the seventeenth. These kings reigned over a period of 344 years, from 930 BC (the death of Solomon) to 586 BC, the year in which the Babylonian Empire conquered and destroyed the country.

Josiah is the last independent king of the Jews. Those who came after him would be vassals of the great empires. The Scythian invasion, the fall of the Assyrian Empire, the formation of the Median Empire, and the establishment of the Babylonian Empire under Nebopolassar prepared the time prophesied by the Savior: “They will fall by the edge of the sword and be led captive among all nations; and Jerusalem will be trampled underfoot by the Gentiles, until the times of the Gentiles are fulfilled.” (Luke 21:24)

Josiah reigned at a time when Assyria was in decline, and Babylon had not yet reached the height of its power. Jews could travel peacefully from afar to Jerusalem, and the festivals were full of joy and enthusiasm.

Between Solomon to Josiah, for approximately 290 years, the House of God was more or less neglected, especially during the time of his grandfather Manasseh and his father Amon. In the eighteenth year of his reign, Josiah entrusted Shaphan, Maaseiah, and Joah with the mission of restoring the House of the Lord (v. 8).

During the restoration of the Temple, the workers found the Book of the Law, which they gave to the priest Hilkiah, and he gave it to Shaphan, the king's secretary. When Shaphan read the Book of the Law before the king, he tore his clothes. His deep grief was caused by the following passage: “Our fathers have not obeyed the Word of the Lord and have not acted according to what is written in this book” (v. 21). Old men, priests, and servants were present, but the king was the only person who tore his clothes in grief when he understood what was written in the Lord's book and how far they were from this will of God.

Josiah commanded his trusted men to seek the will of the Lord and to find out what should be done in the current situation. The priest Hilkiah and the other servants of the king went to the prophetess Huldah, whose prophetic message had two parts:

1.     Israel would be destroyed and taken into captivity because of the sinful lifestyle they had lived and continued to live (2 Kings 22:15-17).

2.     The king would be forgiven and blessed; no disaster would happen during his reign because he repented and humbled himself before God (2 Kings 22:18-20).

When the king heard the words of Huldah's prophecy, he gathered all the elders and all the people of Judah at the House of the Lord and read to them the words of the covenant found in the Lord's Book in the Temple. The king committed to keeping the covenant with God written in the Book, and all the people followed his example (v. 31-32). Then, he ordered that all the abominations in the country be removed, and all the people serve God (v. 33).

The life lesson from this passage is that a leader can influence the people toward God or idolatry. Let's pray earnestly for our leaders and for the people.