7 mai

Marți, 7 mai 2024, Psalm 10:1-18

Psalmii 9 și 10 sunt asemănători prin descrierea duşmanilor lui Dumnezeu, dar în Psalmul 10, duşmanii îi asupresc pe oamenii săraci. Dacă psalmul 9 conține laudă şi mulţumire la adresa lui Dumnezeu, psalmul 10 conține o cerere către Dumnezeu ca să îi răzbune pe cei asupriţi şi să îi pedepsească pe asupritorii lor.

Psalmul prezintă o oarecare organizare sub formă de acrostih. Primele şase versete ale psalmului 10 îi caracterizează pe duşmani, iar ultimele patru sunt un apel către Dumnezeu pentru eliberare.

Psalmul 10 are câteva părți:

1. Domnul stă retras pe când cel rău propășește (10:1-11). Versetul 1 prezintă imaginea dureroasă a aparentei indiferențe a lui Dumnezeu față de necazul oamenilor chinuiți de cel rău. Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociți și ei cad victime ale răutății și nebuniei lui.

Iată caracteristicile celui rău, ale omului nelegiuit:

a) Propășire aparentă (vers. 1)

b) Comportament păcătos (vers. 2)

c) Lăudăroșie disprețuitoare (vers. 3)

d) Trufie arogantă (vers. 4)

e) Orbire spirituală (vers. 5)

f) Fanatism crescând (vers. 6)

g) Blasfemie dramatică (vers. 7)

h) Violențe puse la cale în ascuns (vers. 8-10)

Scriitorul prezintă într-o înşiruire extraordinară caracteristicile păcătoase ale duşmanilor:

– mândru (vers. 2a)

– rău (vers. 2b)

– urmărește pe cei nenorociți (vers. 2c)

– se fălește cu pofta lui (vers. 3a)

– batjocorește și nesocotește pe Domnul (v. 3b)

– zice cu trufie: nu pedepsește Domnul, nu este Dumnezeu (vers. 4)… nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire (vers. 6)

– gura lui este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri (vers. 7a)

– sub limbă are răutate și fărădelege (vers. 7b)

– stă la pândă lângă sate și ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice (vers. 8a)

 – ochii lui pândesc pe cel nenorocit (vers. 8b)

– stă la pândă în ascunzătoarea lui (vers. 9a)

– îl prinde pe cel nenorocit și-l trage în latul lui (vers. 9b)

– el zice în inima lui: Dumnezeu uită (vers. 11)

2. Apelul către Dumnezeu pentru eliberare

Un apel dramatic și sfâșietor este strigătul celui nenorocit: ,,Pentru ce stai așa de departe, Doamne? … De ce, Doamne?” (vers. 1). Cum să înțeleagă cel nenorocit tăcerea lui Dumnezeu, când El este singura speranță? De ce tace Dumnezeu când cel rău se dă drept dumnezeu?

Psalmistul Îl imploră pe Domnul să ,,se scoale” și să reacționeze la lăudăroșenia celui nelegiuit. Convingerea că nu va exista o zi a socotelilor finale îl încurajează pe cel rău: „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotrivă faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău” (Eclesiastul 8:11).

Cel rău vede dreptatea divină ca ceva relativ și facultativ, iar urmarea acestei mentalități este un comportament în care omul rău își permite să calce dreptatea.

De la întrebările tulburătoare de la început, psalmistul ajunge la certitudine și pace, la încredere deplină în dreptatea și suveranitatea lui Dumnezeu. Credința că Dumnezeu îi apără pe cei nenorociți împotriva tiraniei se constituie într-o mare mângâiere pentru psalmist. Omul nenorocit și sărac este între moarte și viață și diferența o face prezența și ajutorul lui Dumnezeu. El știe că numai Dumnezeu îl poate birui pe cel rău.

Psalmul se încheie într-o notă de deplină încredere în dreptatea lui Dumnezeu: „Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne ! Le întărești inima, Îți pleci urechea spre ei ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit și ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ” (vers. 17-18).

Iacov ne îndeamnă să ne rugăm în necaz și să cântăm în bucurie (5:13), însă în ambele stări să fim absolut convinși că Dumnezeu veghează și intervine la momentul potrivit.

Să ne rugăm pentru o puternică credință în Dumnezeu. Prin această credință vom rămâne tari, statornici în speranța pe care o avem în Dumnezeu.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, May 7, 2024, Psalm 10:1-18

Psalms 9 and 10 are similar in their descriptions of the enemies of God, but in Psalm 10, the enemies oppress the poor people. While Psalm 9 contains praise and thanksgiving to God, Psalm 10 contains a plea for God to avenge the oppressed and punish their oppressors.

The psalm presents some organization in the form of an acrostic. The first six verses of Psalm 10 characterize the enemies, and the last four are a call to God for deliverance.

Psalm 10 has several parts:

1. The Lord stands back while the wicked prosper (10:1-11). Verse 1 presents the painful image of God's apparent indifference to the plight of those tormented by the wicked. The wicked, in their pride, persecute the unfortunate, and they fall victims to his evil and folly. Here are the characteristics of the wicked, the ungodly man:

a) Apparent prosperity (verse 1)

b) Sinful behavior (verse 2)

c) Disdainful boasting (verse 3)

d) Arrogant pride (verse 4)

e) Spiritual blindness (verse 5)

f) Escalating fanaticism (verse 6)

g) Dramatic blasphemy (verse 7)

h) Violence planned in secret (verses 8-10)

The writer lists in an extraordinary sequence the sinful characteristics of the enemies:

–       Proud (verse 2a)

–       Evil (verse 2b)

–       Pursues the unfortunate (verse 2c)

–       Boasts of his desire (verse 3a)

–       Mocks and disregards the Lord (verse 3b)

–       Says arrogantly: The Lord does not punish, there is no God (verse 4)… I will not be shaken, forever I am spared from misfortune (verse 6)

–       His mouth is full of curses, deceptions, and mischief (verse 7a)

–       Under his tongue are malice and wickedness (verse 7b)

–       He lurks near the villages and kills the innocent in hidden places (verse 8a)

–       His eyes spy on the unfortunate (verse 8b)

–       He lies in wait in his hideout (verse 9a)

–       He captures the unfortunate and drags them into his net (verse 9b)

–       He says in his heart: God forgets (verse 11)

1.  The Call to God for Deliverance

A dramatic and heart-wrenching appeal is the cry of the unfortunate: “Why do you stand so far away, Lord? … Why, Lord?” (verse 1). How can the unfortunate understand God’s silence when He is their only hope? Why does God remain silent when the wicked acts as if he were a god?

The Psalmist implores the Lord to “rise up” and respond to the boastfulness of the wicked. The belief that there will not be a final day of reckoning encourages the wicked: “Because the sentence against an evil act is not executed speedily, therefore the heart of the children of man is fully set to do evil” (Ecclesiastes 8:11).

The wicked see divine justice as something relative and optional, and the consequence of this mindset is behavior in which the wicked man allows himself to trample on justice.

From the disturbing questions at the beginning, the psalmist moves to certainty and peace, to full confidence in the justice and sovereignty of God. The faith that God defends the unfortunate against tyranny provides great comfort to the psalmist. The unfortunate and poor man is between death and life, and the difference is made by the presence and help of God. He knows that only God can overcome the wicked.

The psalm concludes on a note of complete confidence in God’s justice : “You hear the prayers of the suffering, Lord! You strengthen their heart, You incline your ear to them to do justice for the orphan and the oppressed, so that man who is of the earth may no longer strike terror” (verses 17-18).

James encourages us to pray in trouble and to sing in joy (5:13), but in both, he states that we should be absolutely convinced that God watches and intervenes at the right moment.

Let us pray for a strong faith in God. Through this faith, we will remain firm, steadfast in the hope we have in God.