6 mai

Luni, 6 mai 2024, Psalm 9:1-20

Psalmul 9 conține una dintre cele mai mari profeții din Vechiul Testament. El a fost numit ,,o cântare de mulţumire” și Îl preamăreşte pe Dumnezeu ca Judecător drept, care îi pedepseşte pe cei nelegiuiţi şi îi apără pe cei apăsaţi. Acest psalm exprimă neliniștea sufletului omenesc și ne încurajează să avem încredere în Dumnezeu, judecătorul întregului pământ.

Doar un singur verset rupe ritmul proslăvirii: ,,Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei şi ridică-mă din porţile morţii…” (vers. 13).

Psalmul acesta este primul din grupa psalmilor-acrostih sau alfabetici (Psalmii 9; 10; 25; 34; 37; 111; 112; 119; 145). Acrostihul este o tehnică poetică în care literele inițiale ale versurilor unei poezii sau a unei strofe, citite în plan vertical, formează un cuvânt, fie numele ființei iubite căreia îi era închinată poezia, fie numele poetului. Fiecare vers al primei strofe începe cu ,,aleph”, prima literă a alfabetului ebraic. După cum se obişnuieşte în psalmii-acrostih, ideea este prezentată prin repetare în diferitele ei aspecte. Acrostihul este o formă elementară de poezie și a fost cultivat de greci (în perioada alexandrină) și de romani, însă reapare mai tîrziu în opera poeților Renașterii.

Psalmul 9 are mai multe părți:

1. Bucuria lui David (vers. 1-2). Regele David ne cheamă să depunem mărturie despre lucrurile minunate pe care le-a făcut Dumnezeu pentru noi (vers. 1).

a)     În primul verset, David Îl laudă pe Dumnezeu (,,voi lăuda pe Domnul”) și se laudă cu Dumnezeu (,,voi istorisi minunile Lui”).

b)    În al doilea verset, David mărturisește despre motivul ,,bucuriei, veseliei și cântării lui”. Un om care a trecut prin tragedia lui David folosește în raport cu Dumnezeu următoarele verbe: ,,voi lăuda și voi istorisi” (vers. 1); ,,mă voi bucura, mă voi veseli”, ,,voi cânta” (vers. 2).

2. Nimicirea dușmanului (fiarei) (vers. 3-6). Versetele 5-6 ne amintesc despre minunile lui Dumnezeu cu evreii eliberați din robia egipteană – Marea Roșie (Exod 14:13), cucerirea cetăților din Canaan (Exod 17:14; 15:6-10). În Psalmii 9 și 10, regele David de 7 ori se referă la ,,cel rău” (9:5, 16), același personaj descris de Daniel și Pavel – Falsul Mesia, Fiara, Anticristul.  

3. Laudă lui Dumnezeu (vers. 11-12). David lansează o invitație universală pentru a-L lăuda pe Dumnezeu (vers. 11).

4. Ziua Domnului (vers. 15-18).

a)     Împărații Sodomei și Gomorei au căzut în gropile cu noroi în care au sperat să-l prindă pe regele Șianearului, Amrafel – ce seamănă omul aceea va secera.

b)    Haman este spânzurat de spânzurătoarea pregătită de el pentru evrei.

5. Cerere (vers. 19-20). Dumnezeu deține controlul absolut, deși uneori avem impresia greșită că oamenii conduc (vers. 19).

Deși națiunile pământului vor deveni în vremea sfârșitului tot mai arogante, mai pline de nemulțumire și resentimente, mai agresive și mai idolatre, mulți oameni vor accepta mântuirea lui Dumnezeu prin Cristos asemenea lui Faraon și poporului egiptean:,,Faraon a trimis să cheme pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „De data aceasta am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi” (Exod 9:27).

Să ne rugăm lui Dumnezeu și să folosim cu orice preț timpul rămas pentru a-i chema pe oameni la pocăință, cu vorba și cu fapta.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, May 6, 2024, Psalm 9:1-20

Psalm 9 contains one of the greatest prophecies in the Old Testament. It has been called “a song of thanksgiving” and it glorifies God as the righteous Judge, who punishes the wicked and defends the oppressed. This psalm expresses the restlessness of the human soul and encourages us to trust in God, the judge of the whole earth.

Only one verse breaks the rhythm of glorification: “Have mercy on me, Lord!See the misery my enemies bring me and lift me from the gates of death…” (verse 13).

This psalm is the first in the group of acrostic or alphabetic psalms (Psalms 9; 10; 25; 34; 37; 111; 112; 119; 145). An acrostic is a poetic technique in which the initial letters of the lines of a poem or a stanza, read vertically, form a word, either the name of the beloved being to whom the poem was dedicated, or the name of the poet. Each verse of the first stanza begins with “aleph”, the first letter of the Hebrew alphabet. As is customary in acrostic psalms, the idea is presented by repetition in its various aspects. The acrostic is a basic form of poetry and was cultivated by the Greeks (in the Alexandrian period) and Romans but reappears later in the works of Renaissance poets.

Psalm 9 has several parts:

1.     David's Joy (verses 1-2). King David calls us to testify about the wonderful things God has done for us (verse 1).

a) In the first verse, David praises God (“I will praise the Lord”) and boasts about God (“I will recount His wonders”).

b) In the second verse, David testifies about the reason for his “joy, gladness, and singing.” A man who has gone through David's tragedy uses the following verbs in relation to God: “I will praise and I will recount” (verse 1); “I will be glad, I will rejoice“, “I will sing” (verse 2).

2.     Destruction of the Enemy (the beast) (verses 3-6). Verses 5-6 remind us of God's wonders with the Jews freed from Egyptian bondage – the Red Sea (Exodus 14:13), the conquest of the cities of Canaan (Exodus 17:14; 15:6-10). In Psalms 9 and 10, King David refers 7 times to “the wicked” (9:5, 16), the same character described by Daniel and Paul – the False Messiah, the Beast, the Antichrist.

3.     Praise to God (verses 11-12). David issues a universal invitation to praise God (verse 11).

4.     The Day of the Lord (verses 15-18).

a) The kings of Sodom and Gomorrah fell into the tar pits in which they hoped to catch the king of Shinar, Amraphel – you reap what you sow.

b) Haman is hanged on the gallows he had prepared for the Jews.

5.     Request (verses 19-20). God holds absolute control, although sometimes we mistakenly think that people are in charge (verse 19).

Although the nations of the earth will become increasingly arrogant, dissatisfied,resentful, aggressive, and idolatrous in the end times, many will accept God's salvation through Christ like Pharaoh and the Egyptian people: “Then Pharaoh sum moned Moses and Aaron. 'This time I have sinned,' he said to them. 'The Lord is in the right, and I and my people are in the wrong.'” (Exodus 9:27).

Let us pray to God and use the remaining time at any cost to call people to repentance, both in word and in deed.