5 mai

Duminică, 5 mai 2024, Psalm 8:1-9

Primii oameni care au pus piciorul pe Lună au lăsat acolo printre lucruri și un disc din silicon cu anumite mesaje înregistrate – printre aceste mesaje este și Psalmul 8. Spre deosebire de psalmii 3 și 7, care prezintă experiențele regelui David cu dușmanii lui, în psalmul 8 David meditează la:

1.     Măreția lui Dumnezeu (vers. 1-2, 9)

2.     Locul oamenilor în creația lui Dumnezeu (vers. 3-8)

Psalmul 7 s-a încheiat cu un angajament ferm din partea lui David de a-L lăuda pe Dumnezeu, iar psalmul 8 este închinat proslăvirii Creatorului. David începe și sfârșește contemplând măreția lui Dumnezeu (vers. 1, 9).

Deși psalmul 8 este un psalm de laudă, el nu conține îndemnurile și motivele obișnuite de a aduce laude, așa cum întâlnim în psalmii 100, 111, 149. Întregul psalm este închinat lui Dumnezeu, David vorbind în numele poporului sfânt – folosește forma plurală ,,noi” (v. 1, 9), dar și forma singulară ,,eu” (vers. 3) .

Psalmul de față este o descoperire a maiestăţii lui Dumnezeu în natură şi în viaţa omului, alături de psalmii 19, 29 și 104. Acest psalm a fost numit și un psalm de laudă a demnității omului ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ.

Forma literară a psalmului 8 a fost numită ,,structură plic” deoarece ideea din introducere este repetată în finalul poemului (vers. 1-9). Această formă literară o întâlnim și psalmii 102 și 104.

Psalmul 8 are două părți, în prima vorbindu-se despre Dumnezeu, iar în a doua despre om:

1. Slava lui Dumnezeu (vers. 1-2). Dumnezeu este minunat prin ceea ce este și prin ceea ce face. Atributele și acțiunile lui Dumnezeu descoperite în Biblie și confirmate în experiențele noastre vorbesc despre faptul că este Ființa magnifică, eternă, infinită și cu totul superioară muritorilor:

a)     Puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu – creația și mântuirea

b)    Bunătatea și îndurarea: ,,Cântau mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!” (Ezra 3:11)

c)     Dragostea și iertarea – iertarea manifestată față de femeia prinsă în adulter: ,,Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă” (Psalm 86:5).

d)    Ascultă și împlinește rugăciunea – ascultarea rugăciunii Anei.

2. Slava oamenilor (vers. 3-8). În comparație cu măreția lui Dumnezeu revelată în creație, în mântuire și în raportul cu umanitatea, oamenii sunt vulnerabili și trecători. Izbit de această uriașă diferență, David se întreabă plin de uimire: ,,Ce este omul ca să Te gândești la el, și fiul omului ca să-l bagi în seamă?” (vers. 4)

Următoarele patru versete demonstrează investiția, dragostea, îndurarea și harul lui Dumnezeu (v. 5-8). În aceste versete sunt prezentate două adevăruri despre oameni:

a)     Am fost creați după chipul divin spre a domni – cuvintele ,,încununat”, ,,stăpânire” și ,,sub picioarele lui” sugerează conducere, stăpânire și autoritate.

b)    În al doilea rând, am fost făcuți cu ,,puțin mai prejos de îngeri“.

Termenul ,,Elohim” este folosit pentru Dumnezeu, însă uneori este folosit și pentru îngeri (1 Samuel 28:13; Psalm. 82:1; Exod 20:3).

3. Slava lui Dumnezeu (vers. 9). Primul și ultimul verset pun în evidență slava și stăpânirea lui Dumnezeu. Pornind de la ideea măreției lui Dumnezeu, trebuie să recunoaștem că rugăciunile noastre sunt consacrate pentru a prezenta Domnului nevoile noastre. Privind la rugăciunile oamenilor din Biblie suntem surprinși de faptul că ei Îl proslăvesc pe Dumnezeu. Mutarea centrului de greutate pe nevoile noastre expune tendința de comercializare, dar și de supremație a omului.

Este nevoie de o schimbare de paradigmă, prin care să corectăm abaterea nepermisă și să folosim în mare măsură rugăciunea pentru a rosti numele lui Dumenzeu și a contempla măreția Sa. 

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, May 5, 2024 – Psalm 8:1-9

The first people who set foot on the Moon left, among other things, a silicon disc with certain recorded messages; among these messages is also Psalm 8. Unlike Psalms 3 and 7, which present King David's experiences with his enemies, in Psalm 8 David meditates on:

1.     The greatness of God (verses 1-2, 9)

2.     The place of humans in God's creation (verses 3-8)

Psalm 7 ended with David's firm commitment to praise God, and Psalm 8 is dedicated to glorifying the Creator. David begins and ends by contemplating the greatness of God (verses 1, 9).

Although Psalm 8 is a psalm of praise, it does not contain the usual exhortations and reasons to offer praise, as found in Psalms 100, 111, 149. The entire psalm is dedicated to God, with David speaking on behalf of the holy people – using the plural form “we” (v. 1, 9), but also the singular form “I” (verse 3).

This psalm is a revelation of God's majesty in nature and in human life, along with Psalms 19, 29, and 104. This psalm has also been called a psalm of praise of the dignity of man as God's representative on earth.

The literary form of Psalm 8 has been called “envelope structure” because the idea in the introduction is repeated at the end of the poem (verses 1-9). This literary form is also found in Psalms 102 and 104.

Psalm 8 has two parts, the first speaking about God, and the second about man:

1.     The Glory of God (verses 1-2). God is wonderful in what He is and what He does. The attributes and actions of God revealed in the Bible and confirmed in our experiences speak of the fact that He is a magnificent, eternal, infinite being, far superior to mortals:

a)     The power and wisdom of God – creation and salvation

b)    Goodness and mercy: “They sang with praise and thanksgiving to the Lord: ‘For he is good; his love toward Israel endures forever’” (Ezra 3:11)

c)     Love and forgiveness – forgiveness shown to the woman caught in adultery: “You, Lord, are forgiving and good, abounding in love to all who call to you” (Psalm 86:5).

d)    Listens and fulfills prayer – Hannah’s prayer.

2.     The Glory of Humans (verses 3-8). Compared to the greatness of God revealed in creation, in salvation, and in relation to humanity, humans are vulnerable and transient. Struck by this huge difference, David wonders with astonishment, “What is mankind that you are mindful of them, human beings that you care for them?” (verse 4)

The following four verses demonstrate God's investment, love, mercy, and grace (v. 5-8). These verses present two truths about people:

a) We were created in the divine image to reign – the words “crowned,” “rule,” and “under his feet” suggest leadership, dominion, and authority.

b) Secondly, we were made “a little lower than the angels“.

The term “Elohim” is used for God, but sometimes it is also used for angels (1 Samuel 28:13; Psalm. 82:1; Exodus 20:3).

3.     The Glory of God (verse 9). The first and last verse highlight the glory and dominion of God. Starting from the idea of the greatness of God, we must recognize that our prayers are consecrated to present our needs to the Lord. Looking at the prayers of people in the Bible, we are surprised by the fact that they glorify God. Shifting the focus on our needs exposes a tendency for commercialization, but also for human supremacy.

A paradigm shift is needed, through which we correct the undue deviation and largely use prayer to pronounce the name of God and contemplate His greatness.