4 mai

Sâmbătă, 4 mai 2024, Psalm 7:1-17

Psalmul 7 este o tânguire a lui David, o cântare de jale compusă cu ocazia defăimării de către Cuș Beniamitul. Din versetul 3 înțelegem că beniamitul Cuș l-a acuzat pe David în fața împăratului Saul de anumite lucruri neadevărate. Seminția lui Beniamin din care se trăgea Saul (și Cuș), primul împărat israelian, era tribul din care se trăgeau câțiva dintre cei mai înverșunați dușmani ai lui David. Iată câțiva dintre ei:

1.     Șimei, o rudă a regelui Saul, care l-a blestemat pe David și familia lui atunci când au plecat din Ierusalim: ,,David ajunsese până la Bahurim. Şi de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei, fiul lui Ghera. El înainta blestemând şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stânga împăratului. Şimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om al sângelui, om rău! Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, şi Domnul a dat împărăţia în mâinile fiului tău Absalom, şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al sângelui!” (2 Samuael 6:5-8)

2.     Seca a provocat o răscoală împotriva lui David în care a atras populația din nordul țării: ,,Acolo era un om de nimic, numit Şeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trâmbiţă şi a zis: „Noi n-avem nicio parte cu David, nicio moştenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!” Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au depărtat de David şi au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Dar bărbaţii lui Iuda au rămas credincioşi împăratului lor şi l-au însoţit de la Iordan până la Ierusali.” (2 Samuel 20:1-2)

Tânguirea lui David nu a fost rostită sub formă de rugăciune, ci a fost cântată înaintea Domnului ca o cântare de jale (antetul și vers. 17b).

Mesajul psalmului are câteva idei principale:

1.     Un apel urgent la rugăciune (vers. 1-2). David cere ajutor de la Dumnezeu și, pentru a demonstra ferocitatea dușmanilor lui, îi compară cu cel mai periculos animal, leul. În tinerețe, păscând turma de oi a familiei, de multe ori a avut experiențe cu leul și ursul care îi mâncau oile: ,,David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă,alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram. Aşa a doborât robul tău leul şi ursul…” (1 Samuel 17:34-36a).

2.     O mărturie care respinge acuzațiile (vers. 3-5). Din mărturia lui David înțelegem că beniamitul Cuș l-a acuzat în fața împăratului Saul de anumite lucruri neadevărate. Calomnia este unul dintre păcatele cele mai greu de respins. Reputația unui om poate fi distrusă prin bârfe, în timp ce persoana bârfită poate nici măcar nu știe – păcatele sociale (Galateni 5:19-21).

Asemenea lui Iov, David este nevoit să se apere:

a)     Nu am făcut rău acestor oameni (vers. 3a).

b)    Nu le-am făcut rău cu mâinile mele (vers. 3b).

c)     Nu m-am purtat rău cu oamenii care mi-au făcut bine (vers. 4a).

d)    Nu m-am purtat rău cu oamenii care mi-au făcut rău (vers. 4b).

e)     Dacă eu am făcut acest rău, răul acesta să vină peste mine (vers. 5).

3.     Invocarea judecății divine (vers. 6-13). David proclamă câteva lucruri despre Dumnezeu:

a)     Dumnezeu pedepsește răutatea și nedreptatea (vers. 6-8).

b)    El cunoaște inimile și faptele oamenilor. El nu are nevoie de martori și dovezi (vers. 9).

c)     Dumnezeu este drept, este apărător (,,scut”) și este judecător (vers. 10-11).

d)    El îl pedepsește pe omul rău (vers. 12-13).

e)     Pedeapsa omului rău (vers. 14-16).

4.     David încheie relatarea despre dreptatea și pedeapsa lui Dumnezeu cu trei ilustrații:

a)     Procesul păcatului este asemănător cu nașterea unui copil (vers. 14).

b)    Planul păcatului este ca o momeală (vers. 15).

c)     Pedeapsa păcatului este asemenea unui bumerang (vers. 16): ,,Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura” (Matei 7:2).

5.     Triumful nevinovăției și al dreptății (vers. 17). Iov spunea: ,,Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban” (Iov 29:14). ,,Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine!” (Psalm 25:21). ,,Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului” (Prov. 13:6).

Atunci când omul este nevinovat, totul se va termină cu bine. Să ne rugăm Domnului pentru o viață sfântă și să nu ne pierdem liniștea atunci când suntem nedreptățiți, urâți, calomniați sau bârfiți.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, May 4, 2024 – Psalm 7:1-17

Psalm 7 is one of David’s lamentations, a song of grief composed on the occasion of defamation by Cush the Benjaminite. From verse 3, we understand that the Benjaminite Cush accused David in front of King Saul of certain untruths. The tribe of Benjamin, from which Saul (and Cush) descended, the first king of Israel, was the tribe from which some of David's most vehement enemies came. Here are a few of them:

Shimei, a relative of King Saul, who cursed David and his family when they left Jerusalem: “As King David approached Bahurim, a man from the same clan as Saul’s family came out from there. His name was Shimei son of Gera, and he cursed as he came out. He pelted David and all the king’s officials with stones, though all the troops and the special guard were on David’s right and left. As he cursed, Shimei said, 'Get out, get out, you murderer, you scoundrel! The LORD has repaid you for all the blood you shed in the household of Saul, in whose place you have reigned. The LORD has given the kingdom into the hands of your son Absalom. See, you are now in ruins because you are a murderer!'” (2 Samuel 16:5-8)

Sheba led a rebellion against David that drew the population from the northern part of the country: “Now a troublemaker named Sheba son of Bicri, a Benjamite, happened to be there. He sounded the trumpet and shouted, 'We have no share in David, no part in Jesse’s son! Every man to his tent, Israel!' So all the men of Israel deserted David to follow Sheba son of Bicri. But the men of Judah stayed by their king all the way from the Jordan to Jerusalem.” (2 Samuel 20:1-2)

David's lament was not spoken as a prayer but was sung before the Lord as a song of mourning (title and verse 17b).

The message of the psalm has several main ideas:

1.     An urgent call to prayer (verses 1-2). David asks for help from God and, to demonstrate the ferocity of his enemies, he compares them to the most dangerous animal, the lion. In his youth, while tending his family’s flock of sheep, he often had encounters with lions and bears that preyed on his sheep: “David said to Saul, 'Your servant has been keeping his father’s sheep. When a lion or a bear came and carried off a sheep from the flock, I went after it, struck it and rescued the sheep from its mouth. When it turned on me, I seized it by its hair, struck it and killed it. Your servant has killed both the lion and the bear…'” (1 Samuel 17:34-36).

2.     A testimony that refutes accusations (verses 3-5). From David's testimony, we understand that the Benjaminite Cush falsely accused him in front of King Saul. Slander is one of the hardest sins to refute. A person’s reputation can be destroyed by gossip, while the person gossiped about may not even know—social sins (Galatians 5:19-21).

Like Job, David is forced to defend himself:

a)     I did not harm these people (verse 3a).

b)    I did not harm them with my hands (verse 3b).

c)     I have not mistreated those who were good to me (verse 4a).

d)    I have not mistreated those who harmed me (verse 4b).

e)     If I have done this evil, let this evil come upon me (verse 5).

3.     Invocation of divine judgment (verses 6-13). David proclaims several things about God:

a)     God punishes wickedness and injustice (verses 6-8).

b)    He knows the hearts and deeds of people. He needs no witnesses or evidence (verse 9).

c)     God is just, a defender (“shield”), and a judge (verses 10-11).

d)    He punishes the wicked (verses 12-13).

e)     The punishment of the wicked (verses 14-16).

4.     David concludes his account of God's justice and punishment with three illustrations:

a)     The process of sin is similar to the birth of a child (verse 14).

b)    The plan of sin is like a trap (verse 15).

c)     The punishment of sin is like a boomerang (verse 16): “For in the same way you judge others, you will be judged, and with the measure you use, it will be measured to you” (Matthew 7:2).

5.     The triumph of innocence and righteousness (verse 17). Job said: “I put on righteousness as my clothing; justice was my robe and my turban” (Job 29:14). “May integrity and uprightness protect me, because my hope, LORD, is in you” (Psalm 25:21). “Righteousness guards the person of integrity, but wickedness overthrows the sinner” (Proverbs 13:6).

When a person is innocent, everything will end well. Let us pray to the Lord for a holy life and to help us not lose our peace when we are wronged, hated, slandered, or gossiped about.