7 decembrie

Joi, 7 decembrie 2023, 2 Regi 25:1-30 – Asediul final asupra Ierusalimului

Suntem în primăvara anului 588 î. Cr. în al nouălea an de domnie al regelui Zedechia. Sub presiunea unora din popor care aveau vederi naționaliste (Ieremia 37:38), Zedechia a încheiat o alianță cu faraonul Hofra și s-a răsculat împotriva regelui babilonian. Ca urmare a provocării lui Zedechia, Nebucadnețar a asediat Ierusalimul o perioadă îndelungată. După mai bine de doi ani de asediu, populația era înfometată și înspăimântată.

În luna iulie a anului 586 î. Cr., după 30 de luni de asediu, babilonienii au făcut o spărtură în zid și au intrat în cetate. Zedechia și puținii soldați rămași au fugit din cetate spre Ierihon, însă au fost prinși (v. 4-5; Ieremia 39:4). Au fost duși la Ribla, la nord de Damasc (2 Regi 23:33) și acolo fiii lui Zedechia au fost uciși și lui i s-au scos ochii. De asemenea, acolo au ucis 72 de conducători evrei. Apoi l-au legat cu lanțuri pe Zedechia și l-au dus la Babilon (Ieremia 32:4; 34:1-3).

Zedechia a fost un om rău și neascultător:

–      neascultător de Dumnezeu (2 Cronici 36:12a);

–      neascultător de Ieremia (2 Cronici. 36:12b);

–      neascultător de Nebucadnețar (2 Cronici 36:13).

Căpeteniile lui Zedechia și preoții sunt prezentați în Biblie ca fiind persoane fără frică de Dumnezeu:

–      au promovat fărădelegea (2 Cronici 36:14);

–      au practicat idolatria;

–      au pângărit Casa Domnului prin păcatele lor;

–      au disprețuit avertismentele profetice (2 Cronici 36:16);

–      au atras mânia divină prin neascultare, ieșind de sub binecuvântarea lui Dumnezeu (2 Cronici 36:17).

În luna august a aceluiași an, Nebucadențar a poruncit incendierea și distrugerea totală a Ierusalimului (v. 8-10). Cu excepția câtorva agricultori, babilonienii au dus în Babilon toți prizonierii și toate lucrurile de valoare din Casa Domnului și din casa împăratului.

Nebucadnețar l-a lăsat pe Ghedalia căpetenie peste cei care mai rămăseseră în Ierusalim. El și-a stabilit cartierul general la Mițpa, aproximativ 13 km de Ierusalim. Ghedalia a fost fiul lui Safan, secretarul de stat al lui Iosia. De asemenea, Ghedalia a fost prieten cu Ieremia și, sub influența acestuia, a adoptat o poziție pro-babiloniană. Din acest motiv, cei care au scăpat și aveau vederi pro-egiptene l-au ucis pe Ghedalia și s-au ascuns în Egipt de frica babilonienilor.

Așa sfârșește poporul care nu se teme de păcat și nu se teme de Dumnezeu! Privind la tragedia acestei generații, Îi mulțumim lui Dumnezeu că, prin exemplul lor, înțelegem consecințele păcatului și dezvoltăm frica de Dumnezeu.

La 134 de ani de la cucerirea și distrugerea Regatului de Nord de către asirieni, Ierusalimul este incendiat de babilonieni și Regatul de Sud este distrus. Păcatele lui Ieroboam (2 Regi 13:11), ale lui Ahab (1 Regi 16:33) și ale lui Manase (2 Regi 24:3), trei dintre cei mai răi regi din Iuda, au atras în mod constant mânia lui Dumnezeu și, în consecință, distrugerea Regatului de Sud.

Aplicația practică a acestui capitol este faptul că păcătoșii sunt iertați, dar păcatele sunt plătite. Au fost plătite de sângele țapilor și mieilor în Vechiul Testament și de sângele Mântuitorului în Noul Testament pentru cei care s-au pocăit și au părăsit păcatul. Să ne rugăm Domnului, cerând puterea să ne pocăim de păcat și să ne sfințim viețile, trăind detașați de păcat.

Pastor Luigi Mițoi

 
Thursday, December 7, 2023: 2 Kings 25:1-30 – The Final Siege of Jerusalem

We are in the spring of the year 588 B.C. in the ninth year of King Zedekiah's reign. Under the pressure of some of the people who held nationalist views (Jeremiah 37:38), Zedekiah made an alliance with Pharaoh Hophra and rebelled against the Babylonian king. As a result of Zedekiah's provocation, Nebuchadnezzar besieged Jerusalem for a long period. After more than two years of siege, the population was starved and terrified.

In the month of July of the year 586 B.C., after 30 months of siege, the Babylonians made a breach in the wall and entered the city. Zedekiah and the few remaining soldiers fled the city towards Jericho but were captured (v. 4-5; Jeremiah 39:4). They were taken to Riblah, north of Damascus (2 Kings 23:33), and there Zedekiah's sons were killed and his eyes were gouged out. Also there, 72 Jewish leaders were killed. Then they chained Zedekiah and took him to Babylon (Jeremiah 32:4; 34:1-3).

Zedekiah was an evil and disobedient man:

–      disobedient to God (2 Chronicles 36:12a)

–      disobedient to Jeremiah (2 Chronicles 36:12b)

–      disobedient to Nebuchadnezzar (2 Chronicles 36:13)

Zedekiah’s leaders and the priests are presented in the Bible as being people without fear of God:

–      they promoted lawlessness (2 Chronicles 36:14)

–      they practiced idolatry

–      they defiled the House of the Lord with their sins

–      they despised prophetic warnings (2 Chronicles 36:16)

–      they brought divine wrath through disobedience, stepping out from under God's blessing (2 Chronicles 36:17)

In the month of August of the same year, Nebuchadnezzar commanded the burning and total destruction of Jerusalem (v. 8-10). Except for a few farmers, the Babylonians took all the prisoners and all the valuable things from the House of the Lord and the king's house to Babylon.

Nebuchadnezzar left Gedaliah in charge over those who remained in Jerusalem. He established his headquarters in Mizpah, about 13 km from Jerusalem. Gedaliah was the son of Ahikam, Josiah’s state secretary. Also, Gedaliah was a friend of Jeremiah and, under his influence, adopted a pro-Babylonian stance. For this reason, those who had escaped and held pro-Egyptian views killed Gedaliah and fled to Egypt in fear of the Babylonians.

This is what the ending looks like for people who do not fear sin and do not fear God! Looking at the tragedy of this generation, we thank God that, through their example, we understand the consequences of sin and develop a fear of God.

134 years after the conquest and destruction of the Northern Kingdom by the Assyrians, Jerusalem is burned by the Babylonians, and the Southern Kingdom is destroyed. The sins of Jeroboam (2 Kings 13:11), Ahab (1 Kings 16:33), and Manasseh (2 Kings 24:3), three of the worst kings of Judah, consistently drew God's wrath and, consequently, the destruction of the Southern Kingdom.

The practical application of this chapter is that sinners are forgiven, but sins are paid for. They were paid for by the blood of goats and lambs in the Old Testament and by the Savior's blood in the New Testament for those who repented and abandoned sin. Let us pray to the Lord, asking for the power to repent of our sin and to sanctify our lives, living detached from sin.