6 decembrie

Miercuri, 6 decembrie 2023, 2 Regi 24:1-20 – Babilonienii atacă Ierusalimul

Capitolul de față introduce procesul ascensiunii imperiului Babilonian, lucru care schimbă polii de putere în Orientul Apropiat. După moartea regelui Nabopolasar, în anul 605, pe tronul Babilonului se urcă fiul său, Nebucadnețar. Acesta îi învinge pe egipteni la Carchemis, în Siria de nord, și trece sub controlul său Egiptul și toți vasalii acestuia.

Ioiachim, regele din Iuda, a fost supus trei ani Babilonului. În același an, Nebucadnețar a invadat Iuda, a luat captivi în Babilon cei buni tineri iudei, printre care și pe Daniel. Regele Ioiachim a cerut ajutor egiptenilor pentru a ieși de sub autoritatea lui Nebucadnețar, însă a sfârșit prin a fi dus prizonier în Babilon (2 Cronici 36:6).

Profetul Ieremia l-a disprețuit pe regele Ioiachim pentru starea lui constantă de păcătoșenie (Ieremia 22:18-19; 26:20-23). Ioiachim a murit în Ierusalim în anul 598 și fiul său, Ioiachin, a devenit rege în locul lui. El a domnit doar trei luni, asemenea unchiului său, Ioahaz.

Se pare că Nebucadnețar s-a răzgândit după ce l-a pus rege pe Ioiachin în locul tatălui său și s-a întors la Ierusalim, l-a luat pe împărat prizonier și în locul lui l-a pus împărat pe unchiul lui, Matania, numit Zedechia, al treilea fiu al lui Iosia.

Nebucadnețar a jefuit Templul, palatul regal, a luat mulți prizonieri, printre care pe mama împăratului, oficialitățile palatului, administratorii și toți conducătorii, printre care și pe Ezechia. Nebucadnețar a luat cu el toate visteriile Casei Domnului și casei împăratului. În felul acesta s-a împlinit profeția spusă de Dumnezeu lui Solomon la Gabaon (1 Regi 9:6-9).

Zedechia (Matania) avea 21 de ani când a ajuns rege și a domnit 11 ani la Ierusalim. Deși a fost rege în Iuda, poporul nu l-a acceptat ca rege și l-a privit ca pe un străin (2 Cronici 36:1-13). Zedechia a fost supus câțiva ani lui Nebucadnețar, însă, sub presiunea unora din popor care aveau vederi naționaliste (Ieremia 37:38), a încheiat o alianță cu faraonul Hofra și s-a răsculat împotriva lui Nebucadnețar. Această atitudine l-a ofensat pe regele asirian care a plănuit să invadeze și să distrugă Regatul de Sud (Iuda). Lucrurile acestea s-au întâmplat din cauza păcatelor cu care Manase a provocat sfințenia lui Dumnezeu (2 Regi 23:26; 24:3).

Să medităm în timpul rugăciunii la acești trei fii ai regelui Iosia. Este așa de trist că nu au învățat nimic de la tatăl lor care a fost unul dintre cei mai credincioși regi din sistemul monarhic evreiesc. Să ne rugăm Domnului pentru copiii noștri să nu lepede zestrea credinței pe care au văzut-o manifestându-se și casele în viețile părinților lor, dar și în biserica părinților lor. Dumnezeu să le dea discernământ și să-i umple cu Duhul Sfânt. Să-i țină credincioși pe cale pentru că binecuvântarea Domnului să nu le fie luată nniciodată.

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, December 6, 2023: 2 Kings 24:1-20 – The Babylonians Attack Jerusalem

The current chapter introduces the process of the rise of the Babylonian empire, an event that changed the power dynamics in the Near East. After the death of King Nabopolassar in the year 605, his son Nebuchadnezzar ascended to the throne of Babylon. He defeated the Egyptians at Carchemish in northern Syria and brought under his control Egypt and all its vassals.

Jehoiakim, the king of Judah, was subject to Babylon for three years. In the same year, Nebuchadnezzar invaded Judah, took young Judean captives to Babylon, among them Daniel. King Jehoiakim sought Egyptian support to break free from Nebuchadnezzar's authority, but he ended up being taken prisoner to Babylon (2 Chronicles 36:6).

The prophet Jeremiah despised King Jehoiakim for his constant state of sinfulness (Jeremiah 22:18-19; 26:20-23). Jehoiakim died in Jerusalem in the year 598 and his son Jehoiachin became king in his stead. He ruled only for three months, like his uncle, Jehoahaz.

It seems that Nebuchadnezzar changed his mind after he made Jehoiachin king in place of his father and returned to Jerusalem, took the emperor prisoner, and in his place appointed his uncle, Mattaniah, named Zedekiah, the third son of Josiah.

Nebuchadnezzar looted the Temple, the royal palace, took many prisoners, including the emperor's mother, palace officials, administrators, and all the leaders, among them Hezekiah. Nebuchadnezzar took with him all the treasures of the House of the Lord and of the emperor's house. In this way, the prophecy spoken by God to Solomon at Gibeon was fulfilled (1 Kings 9:6-9).

Zedekiah (Mattaniah) was 21 years old when he became king and reigned for 11 years in Jerusalem. Although he was king in Judah, the people did not accept him as king and saw him as a stranger (2 Chronicles 36:1-13). Zedekiah was subject to Nebuchadnezzar for a few years, but, under pressure from some of the people who held nationalist views (Jeremiah 37:38), he made an alliance with Pharaoh Hophra and rebelled against Nebuchadnezzar. This offended the Assyrian king who planned to invade and destroy the Southern Kingdom (Judah). These things happened because of the sins with which Manasseh had provoked the holiness of God (2 Kings 23:26; 24:3).

Let us meditate during prayer on these three sons of King Josiah. It is so sad that they learned nothing from their father, who was one of the most faithful kings in the Jewish monarchical system. Let us pray to the Lord for our children not to cast aside the heritage of faith that they have seen manifested in their parents' homes, as well as in their parents' church. May God grant them discernment and fill them with the Holy Spirit. May He keep them faithful on the path because the blessing of the Lord should never be taken from them.