5 decembrie

Marți, 5 decembrie 2023, 2 Regi 23:1-37 – Distrugerea sistemului idolatru

Iosia avea aproximativ 20 de ani când a înțeles adâncimea vinovăției poporului în fața lui Dumnezeu. Motivat de această atitudine de căință, a convocat căpeteniile și tot poporul în Templu. Regele a citit din Cartea Domnului, apoi s-a dedicat pe sine lui Dumnezeu, angajându-se să împlinească Cuvintele Legii Domnului. Poporul i-a imitat exemplul, s-a smerit și s-a angajat să-L urmeze pe Dumnezeu.

Motivat de experiența adâncă pe care a avut-o în Templu, Iosia a inițiat o reformă națională cu caracter spiritual și administrativ.

1.     Reformă în Casa lui Dumnezeu

Toate lucrurile închinate lui Baal au fost scoase afară, arse, iar cenușa a fost dusă la Betel (v. 4). A scos idolul Astarteei, l-a ars, iar cenușa a aruncat-o în cimitir (v. 6). A dărâmat casele sodomiților care fuseseră construite în Casa Domnului – între cele două curți ale Templului – și ale femeilor care împleteau corturi pentru Astarteea (v. 7). A îndepărtat de la intrarea în Templu caii și carele care aduceau jertfă în cinstea soarelui (v. 11). A dărâmat altarele pe care le construise bunicul lui, Manase, în curțile Casei Domnului (v. 12).

2.     Reformă în oraș

A chemat preoții din țară să pângărească toate altarele idolilor din oraș și de pe dealuri (v. 8).

3.     Reformă în țară

A alungat preoții idolilor, care ardeau tămâie pe dealuri (v. 5). Regele le-a impus să fie prezenți la închinare, chiar dacă nu doreau să se închine (v. 9). A distrus altarul unde părinții își treceau copiii prin foc în cinstea zeului Moloh (v. 10). A ars pe altarul de la Betel oasele morților, ca să-l pângărească, după cuvântul profetic: ,,Altarule! Altarule! Așa vorbește Domnul: ,,Iată că se va naște un fiu casei lui David; numele lui este Iosia; el va junghia pe tine, pe preoții înălțimilor, care ard tămâie pe tine, și pe tine se vor arde oseminte omenești!” (1 Regi 13:2). A dărâmat altarele idolești din țară și a omorât preoții care slujeau acolo (v. 19-20). A eliminat pe cei ce chemau duhurile, pe ghicitori și vrăjitori: ,,așa cum spune cartea Legii” (v. 24).

4.     Reforma sărbătorilor

Iosia, citind în cartea Legii, a descoperit cum trebuia ținut Paștele și l-a sărbătorit: ,,cum este scris în această Carte a legământului” (v. 21b). Nici un împărat dintre cei 42 de împărați (39 ai celor două regate și 3 ai regatului unit) nu au sărbătorit Paștele asemenea lui Iosia: ,,Paște ca acesta nu se prăznuise din vremea când judecau judecătorii pe Israel și în tot timpul împăraților lui Israel și Împărații lui Iuda” (v. 22).

Privind cu bucurie la succesul reformelor lui Iosia, ne vine mai greu să credem că au existat și piedici în calea acestei lucrări:

a)     Iosia a fost destul de tânăr pentru un impact de anvergură națională.

b)    A avut o moștenire familială negativă – bunicul Manase și tatăl Amon au fost doi împărați foarte răi.

c)     Idolatria a fost promovată 57 de ani în Iuda de regii Manase și Amon, tatăl și bunicul lui Iosia. Între cele două curți s-au construit chiar și case pentru sodomiți și femei care confecționau corturi pentru Astarteea.

Iosia a avut o influență uriașă în promovarea neprihănirii și a fost un conducător deosebit de capabil:

a)     Iosia a manifestat multă dragoste pentru Dumnezeu.

b)    A dovedit mult respect pentru Biblie.

c)     A avut o mare pasiune pentru sfințenie.

Reforma lui Iosia a avut mai multe beneficii în viețile oamenilor și în întreaga națiune:

a)     A reafirmat slava și sfințenia lui Dumnezeu.

b)    Slujitorii și-au salvat sufletul, întorcându-se la Dumnezeu cu pocăință.

c)     A creat un context pentru mântuirea națiunii.

Este de-a dreptul impresionant cum un tânăr de 20 de ani a realizat această reformă în țară, o țară bântuită de idoli și păgânism. Scriptura menționează faptul că „înainte de Iosia, n-a fost nici un împărat care să se întoarcă la Domnul ca el, din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea lui, întocmai după Legea lui Moise; și chiar după el n-a fost niciunul ca el” (v. 25).

La vârsta de 39 de ani, Iosia a fost ucis în războiul cu egiptenii la Meghido (v. 29) și Iuda a intrat sub autoritatea lui Neco, faraonul Egiptului. Ca un paradox al istoriei, asistăm la o întoarcere rapidă și inexplicabilă a poporului către idolatrie. Această dovadă susține un adevăr dureros – atunci când o schimbare nu vine din interior, nu vine de nicăieri. Atunci când a murit liderul care a făcut reforma, a murit și spiritul de reformă.

După moartea lui Iosia, conducătorii iudei l-au pus pe tron pe Ioahaz. Dintre cei patru fii ai regelui Iosia, trei au devenit regi în Iuda. Ioahaz, fiul mijlociu, avea 23 de ani când a ajuns rege și a domnit trei luni. El nu a urmat exemplul tatălui său și a fost un împărat rău și idolatru. Pentru că nu a acceptat să coopereze cu faraonul Neco, acesta l-a deportat în Egipt și a murit acolo (Ieremia 22:10-12).

Neco l-a urcat pe tron pe Eliachim, fiul mai mare al lui Iosia, căruia i-a schimbat numele în Ioiachim. Apoi, faraon a pretins un tribut foarte mare iudeilo: 3.75 tone de argint și 34 kg de aur. Ioiachim, un rege slab, a strâns aurul și argintul din Iuda pentru egipteni. Faptul că nu a fost ales rege în locul tatălui său, Iosia, deși era fiul cel mai mare, vorbește despre faptul că nu era apreciat. El a domnit 11 ani, a fost un împărat rău și a devenit marioneta faraonului Neco.

Ne pregătim inima pentru rugăciune și vom mulțumi lui Dumnezeu pentru determinarea pe care a pus-o în inima lui Iosia atunci și a slujitorilor spirituali de-a lungul istoriei. Mulțumim lui Dumnezeu pentru că, în fiecare generație, a ridicat bărbați care au slujit conduși de Duhul Sfânt.   

Vom continua rugăciunea cerând de la Dumnezeu o măsură îndoită de har peste toți slujitorii Evangheliei. De asemenea, o măsură îndoită de har peste noi toți ca să-i ssusținem în post și rugăciune, să-i încurajăm și să-i vorbim de bine: ,,Nu spuneţi lucrul acesta în Gat, nu răspândiţi vestea aceasta în uliţele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele filistenilor, ca să nu se laude fetele celor netăiaţi împrejur” (2 Samuel 1:20). Cum ne doare pe noi atunci când un membru al familiei este vorbit de rău în public, tot așa îl doare pe Dumnezeu, Stăpânul lucrării și al  lucrătorilor, ori de câte ori aceștia sunt vorbiți de rău în public. Onoarea părinților depinde în mare măsură de reputația copiilor. Onoarea lui Dumnezeu între oameni depinde în mare măsură de reputația Bisericii și mai ales a slujitorilor acesteia.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, December 5, 2023: 2 Kings 23:1-37 – The Destruction of the Idolatrous System

Josiah was about 20 years old when he understood the depth of his people's guilt before God. Motivated by this attitude of repentance, he convened the elders and all the people in the Temple. The king read from the Book of the Lord, then dedicated himself to God, committing to fulfilling the Words of the Law of the Lord. The people followed his example, humbled themselves, and committed to following God.

Motivated by the profound experience he had in the Temple, Josiah initiated a national reform with a spiritual and administrative character.

1.     Reform in the House of God

All items dedicated to Baal were brought out, burned, and their ashes were taken to Bethel (v. 4). He removed the Asherah idol, burned it, and threw its ashes into the cemetery (v. 6). He demolished the houses of the male shrine prostitutes that were built in the House of the Lord – between the two courts of the Temple – and those of the women who wove shelters for Asherah (v. 7). He removed the horses and chariots that were brought to honor the sun from the entrance to the Temple (v. 11). He destroyed the altars that his grandfather, Manasseh, had built in the courts of the House of the Lord (v. 12).

2.     Reform in the City

He called priests from the country to desecrate all the altars of the idols in the city and on the hills (v. 8).

3.     Reform in the Country

He drove out the idolatrous priests, who burned incense on the hills (v. 5). The king forced them to be present at the worship, even if they did not wish to worship (v. 9). He destroyed the altar where parents passed their children through the fire in honor of the god Molech (v. 10). He burned human bones on the altar at Bethel to desecrate it, according to the prophetic word: “ Altar, altar! This is what the Lord says: ‘A son named Josiah will be born to the house of David. On you he will sacrifice the priests of the high places who make offerings here, and human bones will be burned on you!'” (1 Kings 13:2). He demolished the idolatrous altars in the country and killed the priests who served there (v. 19-20). He eliminated those who summoned spirits, the fortune tellers, and the sorcerers: “as the book of the Law says” (v. 24).

4.     Reform of the Festivals

Josiah, as he was reading in the book of the Law, discovered how Passover should be kept and celebrated it: “as it is written in this Book of the Covenant” (v. 21b). No king among the 42 kings (39 of the two kingdoms and 3 of the united kingdom) celebrated Passover like Josiah: “Such a Passover had not been observed since the time when the judges judged Israel and throughout all the time of the kings of Israel and the kings of Judah” (v. 22).

Looking with joy at the success of Josiah's reforms, it's hard to believe that there were also obstacles in the way of this work:

a)     Josiah was quite young for an impact of national magnitude.

b)    He had a negative family heritage – his grandfather Manasseh and father Amon were two very evil kings.

c)     Idolatry was promoted for 57 years in Judah by kings Manasseh and Amon, Josiah's father and grandfather. Even houses for male shrine prostitutes and women who made tents for Asherah were built between the two courts.

Josiah had a huge influence in promoting righteousness and was an exceptionally capable leader:

a)     Josiah showed great love for God.

b)    He had great respect for the Bible.

c)     He had a great passion for holiness.

Josiah's reform had many benefits in the lives of people and throughout the nation:

a)     It reaffirmed God's glory and holiness.

b)    The servants saved their souls by turning back to God with repentance.

c)     It created a context for the nation's salvation.

It is downright impressive how a 20-year-old managed to accomplish this reform in the country, a country plagued by idols and paganism. Scripture mentions that “ Neither before nor after Josiah was there a king like him who turned to the Lord as he did—with all his heart and with all his soul and with all his strength, in accordance with all the Law of Moses” (v. 25).

At the age of 39, Josiah was killed in the war with the Egyptians at Megiddo (v. 29), and Judah came under the authority of Neco, the pharaoh of Egypt. As a paradox of history, we witness a rapid and inexplicable return of the people to idolatry. This evidence supports a painful truth – when a change does not come from within, it comes from nowhere. When the leader who made the reform died, the spirit of reform died as well.

After Josiah's death, the leaders of Judah put Jehoahaz on the throne. Of the four sons of King Josiah, three became kings in Judah. Jehoahaz, the middle son, was 23 when he became king and reigned for three months. He did not follow his father's example and was an evil and idolatrous king. Because he did not agree to cooperate with Pharaoh Neco, he was deported to Egypt and died there (Jeremiah 22:10-12).

Neco installed Eliakim, Josiah's eldest son, on the throne, changing his name to Jehoiakim. Then, the pharaoh demanded a very large tribute from the Judeans: 3.75 tons of silver and 34 kg of gold. Jehoiakim, a weak king, collected the gold and silver from Judah for the Egyptians. The fact that he was not chosen king in place of his father Josiah, although he was the eldest son, speaks to the fact that he was not appreciated. He reigned for 11 years, was an evil king, and became a puppet of Pharaoh Necho.

We prepare our hearts for prayer and will thank God for the determination He placed in Josiah's heart then and in spiritual servants throughout history. We thank God that, in every generation, He has raised men who have served led by the Holy Spirit. We will continue praying, asking God for a double measure of grace over all Gospel servants. Also, a double measure of grace over all of us to support them in fasting and prayer, to encourage them, and to speak well of them: “ Tell it not in Gath,  proclaim it not in the streets of Ashkelon, lest the daughters of the Philistines be glad, lest the daughters of the uncircumcised rejoice” (2 Samuel 1:20). Just as it hurts us when a family member is spoken ill of in public, so it hurts God, the Master of the work and the workers, whenever the workers are spoken ill of in public. The honor of parents largely depends on the reputation of their children. God's honor among men largely depends on the reputation of the Church and especially its servants.