4 decembrie

Luni, 4 decembrie, 2 Regi 22:1-20 – Iosia, împăratul lui Iuda

Împăratul Iosia este singura persoană din istoria omenirii a cărei naștere a fost prorocită cu trei sute de ani înainte: ,,Altarule! Altarule! Așa vorbește Domnul: ,,Iată că se va naște un fiu casei lui David; numele lui este Iosia; el va junghia pe tine, pe preoții înălțimilor, care ard tămâie pe tine, și pe tine se vor arde oseminte omenești!” (1 Regi 13:2).

Când s-a împlinit această profeție, Iosia avea opt ani și a devenit al șaptesprezecelea rege din Regatul lui Iuda. El a domnit între anii 640-609. A fost antepenultimul împărat al Regatului de Sud, ultimii doi împărați fiind Iehoiachim şi Zedechia. Din punct de vedere al influenței sfinte în țară, al iubirii și implementării Bibliei în popor, Iosia este al treilea după Moise și David.

În timpul celor 31 de ani de domnie ai lui Iosia, puterea mondială a trecut din mâinile Asiriei în mâinile Babilonului. Ninive, capitala Asiriei, a fost distrusă în anul 612 î. Cr., imperiul Asirian prăbușindu-se în anul 609 î. Cr.

Pentru a înțelege mai bine ascensiunea spirituală și administrativă a lui Iosia, menționăm faptul că la vârsta de 16 ani ,,a început să-L caute pe Domnul” și la 20 de ani a început reformele religioase (2 Cronici 34:3-7). Altarele păgâne pe care le-a adus regele Manase în Templu ca să-l pângărească (2 Regi 21:3-4) au fost scoase de Iosia.

1.     A dispus restaurarea Casei lui Dumnezeu. În timpul restaurării Templului, muncitorii au găsit Cartea Legii, pe care au dat-o preotului Hilchia și acesta a dat-o lui Safan, secretarul împăratului.

2.     A poruncit citirea Cărții lui Dumnezeu. Când Safan a citit Cartea Legii împăratului, acesta ,,și-a sfâșiat hainele”. Acolo erau oameni în vârstă, preoți și slujitori, dar împăratul a fost singura persoană care și-a rupt hainele de durere, când a înțeles ce scria în cartea Domnului și cât de departe erau ei de acest plan divin. Cea mai mare durere a lui Iosia venea din faptul că a citit în carte că „părinții noștri nu au ținut Cuvântul Domnului și n-au împlinit ce este scris in Carte” (2 Cronici 34:21).

3.     A cerut preoților să caute voia lui Dumnezeu. Preotul Hilchia și ceilalți slujitori ai împăratului au mers la prorocița Hulda, al cărei mesaj profetic a avut două parți:

a.     Israelul va fi nimicit și dus în robie, din cauza stilului de viață păcătos în care a trăit și continuă să trăiască (v. 15-17);

b.     Împăratul va fi iertat și binecuvântat, în timpul domniei lui nu se va întâmpla niciun rău, pentru că s-a pocăit și s-a smerit înaintea lui Dumnezeu (v.18-20).

Deși în perioada aceea erau în slujbă prorocii Ieremia (Ieremia 1:2), Țefania (Țefania 1:1), probabil Mica și Habacuc, trimișii au mers la prorocița Hulda, soția lui Salum, păzitorul garderobei regale.

Deși Dumnezeu era supărat pe popor pentru idolatrie și păgânism, datorită credincioșiei lui Iosia a amânat manifestarea pedepsei. Într-un mod asemănător S-a purtat Dumnezeu și cu Solomon, doar că în cazul acestuia Dumnezeu a amânat pedeapsa datoritelor meritelor altcuiva, datorită tatălui său, David.

Fiind timpul rugăciunii vom mulțumi Domnului pentru mila care biruiește judecata. Prin această milă am fost iertați și noi. Vom continua să ne rugăm, mijlocind pentru oamenii de care se folosește Dumnezeu în generația noastră – împărați, preoți, proroci, administratori, bătrâni, oameni din popor. Vom folosi orice ocazie ca să-i încurajăm, împrospătându-le motivația în felul acesta. Aceeași țară, același popor, însă diferența dintre Manase și Iosia este ca de la cer la pământ. Această diferență a adus mânia divină peste Iuda în timpul regelui Manase și binecuvântarea Domnului în timpul domniei lui Iosia.   

Pastor Luigi Mițoi

Monday, December 4:  2 Kings 22:1-20 – Josiah, King of Judah

King Josiah is the only person in human history whose birth was prophesied three hundred years in advance: “ Altar, altar! This is what the Lord says: ‘A son named Josiah will be born to the house of David. On you he will sacrifice the priests of the high places who make offerings here, and human bones will be burned on you! '” (1 Kings 13:2).

When this prophecy was fulfilled, Josiah was eight years old and became the seventeenth king of the Kingdom of Judah. He reigned between 640-609 BC. He was the penultimate king of the Southern Kingdom, the last two kings were Jehoiakim and Zedekiah. From the point of view of holy influence in the country, of love and implementation of the Bible among the people, Josiah is third after Moses and David.

During the 31 years of Josiah's reign, the world power shifted from the hands of Assyria to the hands of Babylon. Nineveh, the capital of Assyria, was destroyed in 612 BC, and the Assyrian empire collapsed in 609 BC.

To better understand Josiah's spiritual and administrative ascent, we mention that at the age of 16 he “began to seek the Lord,” and at 20 he started religious reforms (2 Chronicles 34:3-7). The pagan altars that King Manasseh had brought into the Temple to defile it (2 Kings 21:3-4) were removed by Josiah.

1.     He ordered the restoration of the House of God. During the restoration of the Temple, the workers found the Book of the Law, which they gave to the priest Hilkiah, and he in turn gave it to Shaphan, the king's secretary.

2.     He commanded the reading of the Book of God. When Shaphan read the Book of the Law to the king, he “tore his clothes.” There were elders, priests, and servants, but the king was the only person who tore his clothes in grief when he understood what was written in the Lord's book and how far they were from this divine plan. Josiah's greatest pain came from reading in the book that “our fathers did not keep the Word of the Lord and did not fulfill what is written in the Book” (2 Chronicles 34:21).

3.     He asked the priests to seek the will of God. Priest Hilkiah and the other servants of the king went to the prophetess Huldah, whose prophetic message had two parts:

a.     Israel would be destroyed and taken into captivity because of the sinful lifestyle in which it lived and continued to live (v. 15-17);

b.     The king would be forgiven and blessed, no harm would happen during his reign because he repented and humbled himself before God (v.18-20).

Although at that time the prophets Jeremiah (Jeremiah 1:2), Zephaniah (Zephaniah 1:1), probably Micah and Habakkuk were in service, the messengers went to the prophetess Huldah, the wife of Shallum, the keeper of the royal wardrobe.

Although God was angry with the people for idolatry and paganism, due to Josiah's faithfulness, He postponed the manifestation of the punishment. God acted similarly with Solomon, only in his case, God postponed the punishment due to someone else's merits – his father, David.

At this time of prayer, we will thank the Lord for the mercy that triumphs over judgment. Through this mercy, we too have been forgiven. We will continue to pray, interceding for the people whom God uses in our generation – kings, priests, prophets, administrators, elders, common people. We will take every opportunity to encourage them, thereby refreshing their motivation. It was the same country, the same people, but the difference between Manasseh and Josiah is as it is from heaven to earth. This difference brought divine wrath upon Judah during King Manasseh's reign and the blessing of the Lord during King Josiah's reign.