3 decembrie

Duminică, 3 decembrie 2023, 2 Regi 21:1-26 – Împărații Manase și Amon

Manase a fost cel de-al 14-lea rege al lui Iuda. El a avut 12 de ani când a ajuns împărat la Ierusalim și a domnit 55 ani, având cea mai lungă domnie dintre toți împărați evreilor. El a fost coregent cu tatăl său pentru 11 ani.

Va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să explicăm faptul că Ezechia, tatăl lui Manase, a fost cel mai bun împărat al lui Iuda, în timp ce fiul său a fost unul dintre cei mai răi. Manase a fost la fel de rău ca și bunicul său, Ahaz, care murise înainte de nașterea lui Manase. Ezechia a fost un împărat excelent, însă tatăl și fiul lui au fost împărați foarte răi. Chiar dacă nu este o regulă, această experiență confirma faptul că din părinți buni se pot naști copii răi și din părinți răi se pot naști copii buni.

Dintre toate relele făcute, lucrul cel mai rău este că a promovat idolatria în țară:

1. Manase a preluat modelul popoarelor păgâne pe care Dumnezeu le izgonise din țară (2 Cronici 33:2).

2. A zidit altare idolatre peste tot – chiar și în Casa lui Dumnezeu și în curțile Casei Domnului (v. 2-5).

3. A introdus un idol din lemn în Casa lui Dumnezeu, în ciuda avertismentului divin (v. 7; 2 Regi 21:7).

4. Și-a trecut copiii prin foc, după practicile păgâne și idolatre (v. 6a).

5. A folosit magia neagră, descântece și vrăjitorii, ținând lângă el oameni care chemau duhurile rele pentru a-i spune viitorul (v. 6b).

6. A făcut din ce în ce mai mult rău înaintea lui Dumnezeu, atrăgând mânia divină (v. 6c).

7. A omorât mulți oameni – se pare că în deosebi pe cei care l-au mustrat pentru instaurarea idolatriei în țară (v. 16; 2 Regi 21:16).

8. A atras națiunea în idolatrie, până acolo că au ajuns mai răi decât națiunile pe care le-a izgonit Domnul din fața lor când au ocupat Canaanul (v. 9).

9. Nu au vrut să se corecteze atunci când Domnul i-a avertizat și i-a mustrat (v. 10).

Dumnezeu a îngăduit ca asirienii să-l ia prizonier pe Manase și să-l ducă legat cu lanțuri î Babilon (v. 11). Manase a murit și a fost îngropat în gradina casei, iar în locul lui a domnit fiul său, Amon. Amon a ajuns împărat la vârsta de 22 de ani și a domnit 2 ani la Ierusalim (v. 19).

Regatul de Sud a avut perioade de glorie și perioade de declin în ultimele două sute de ani. Domniile lui Atalia, Ahaz, Amația și Manase au promovat idolatria fără limite. Domniile lui Ioas, Ozia și Ezechia au condus la trezire spirituală și reformă religioasă. Este impresionant să observăm psihologia influenței părinților asupra copiilor. Manase a fost un împărat rău, însă în ultimii ani s-a pocăit și și-a îndreptat viața.

Fiul său, Amon, a urmat exemplul rău al tatălui său, Manase: „El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse și tatăl său, Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse tatăl său, Manase, și le-a slujit” (2 Cronici 33:22). Este surprinzător că nu a urmat exemplul pocăinței tatălui său: „Și nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise tatăl său, Manase, căci Amon s-a făcut din ce în ce mai vinovat” (2 Cronici 33:23). Manase s-a pocăit de păcatul lui, dar fiul său, Amon, nu s-a mai putut pocăi.

Istoria lui Amon menționată în Scripturi este una tristă:

(1) „A slujit idolilor cărora le slujise și tatăl său și s-a închinat înaintea lor” (v. 21:21).

(2) „Amon a părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților săi” (v. 21:22a).

(3) „N-a umblat în calea Domnului” (v. 21:22b).

Părăsit de Dumnezeu și disprețuit de propriii slujitori, Amon a fost omorât de slugile sale chiar în casa lui (2 Cronici 33:24). Populația a ucis slugile care-l omorâseră pe împăratul Amon, însă starea aceasta de lucruri a creat multă tensiune și adversitate în țară.

Cele mai mici exemple negative din viața părinților pot căpăta dimensiuni uriașe în viața copiilor, pentru că urmașii nu imită ce spun, ci imită ce fac părinții. Din nefericire, pocăința părinților nu este la fel de molipsitoare pentru copii ca păcătoșenia lor.

Este timpul să ne rugăm și vom mulțumi Domnului pentru harul pocăinței. În ciuda răutății lui Manase, spre sfârșitul vieții a avut zvâcniri de pocăință. Vom continua rugăciunea cerând de la Domnul har peste familiile noastre. Lumina Evangheliei și puterea Duhului lui Dumnezeu să dea înțelepciune părinților și consecvență în educație. De asemenea, să lumineze mintea copiilor, să le inspire deciziile și să-i păstreze credincioși în fiecare zi din viață.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, December 3, 2023: 2 Kings 21:1-26 – Kings Manasseh and Amon

Manasseh was the 14th king of Judah. He was 12 years old when he began his reign in Jerusalem and ruled for 55 years, the longest of all the kings of the Jews. He was co-regent with his father for 11 years.

It is very difficult, if not impossible, to explain why Hezekiah, Manasseh's father, was the best king of Judah, while his son was one of the worst. Manasseh was as bad as his grandfather Ahaz, who had died before Manasseh's birth. Hezekiah was an excellent king, but his father and son were very bad kings. Although it is not a rule, this experience confirms that bad children can be born to good parents and good children can be born to bad parents.

Among all the evils committed, the worst was that he promoted idolatry in the country:

1)    Manasseh adopted the model of the pagan nations that God had driven out of the country (2 Chronicles 33:2).

2)    He built idolatrous altars everywhere – even in the House of God and in the courts of the Lord's House (vv. 2-5).

3)    He introduced a wooden idol into the House of God, despite divine warning (v. 7; 2 Kings 21:7).

4)    He made his children pass through fire, following pagan and idolatrous practices (v. 6a).

5)    He used black magic, spells, and sorcery, keeping people near him who summoned evil spirits to tell the future (v. 6b).

6)    He did increasingly more evil before God, drawing divine wrath (v. 6c).

7)    He killed many people –especially those who rebuked him for establishing idolatry in the country (v. 16; 2 Kings 21:16).

8)    He led the nation into idolatry, so much so that they became worse than the nations God had driven out before them when they occupied Canaan (v. 9).

9)    They refused to correct themselves when the Lord warned and rebuked them (v. 10).

God allowed the Assyrians to take Manasseh prisoner and to bring him to Babylon in chains (v. 11). Manasseh died and was buried in the garden of his house, and his son, Amon, reigned in his place. Amon became king at the age of 22 and ruled for 2 years in Jerusalem (v. 19).

The southern kingdom had periods of glory and decline in the last two hundred years. The reigns of Athaliah, Ahaz, Amaziah, and Manasseh promoted unrestrained idolatry. The reigns of Joash, Uzziah, and Hezekiah led to spiritual awakening and religious reform. It is impressive to observe the psychology of parental influence on children. Manasseh was a bad king, but in his last years, he repented and straightened his life.

His son, Amon, followed the bad example of his father, Manasseh: “He did what was evil in the sight of the Lord, as his father Manasseh had done. He sacrificed to all the carved images his father Manasseh had made, and served them” (2 Chronicles 33:22). It is surprising that he did not follow his father's example of repentance: “And he did not humble himself before the Lord as Manasseh his father had humbled himself, for Amon trespassed more and more” (2 Chronicles 33:23). Manasseh repented of his sin, but his son, Amon, could not repent.

Amon’s history that is mentioned in the Scriptures is a sad one:

1) “He served the idols that his father had served, and worshiped them” (21:21).

2) “Amon forsook the Lord, the God of his fathers” (21:22a).

3) “He did not walk in the way of the Lord” (21:22b).

Abandoned by God and despised by his own servants, Amon was killed by his servants in his own house (2 Chronicles 33:24). The people killed the servants who had murdered King Amon, but this state of affairs created much tension and adversity in the country.

The smallest negative examples from parents’ lives can take on huge dimensions in the lives of children because the offspring do not imitate what parents say, but what the parents do. Unfortunately, the repentance of parents is not as contagious to children as their sinfulness.

It is time to pray, and we will thank the Lord for the grace of repentance. Despite Manasseh's wickedness, he had flashes of repentance towards the end of his life. We will continue our prayer asking the Lord for grace over our families. May the light of the Gospel and the power of the Spirit of God grant wisdom to parents and consistency in education. May it also enlighten the minds of children, inspire their decisions, and keep them faithful every day of their lives.